Laringele – O cale de tranzit foarte frecventataUn comentariu

Publicat in:


>   Situat in gat, intre faringe si trahee, laringele este o cutie cartilaginoasa care contine coardele vocale.El asigura trecerea aerului si impiedica hrana, datorita deglutitiei, sa ajunga in plamani. In sfarsit, fara acesta, nu ar eista vorbirea, deoarece acesta este organul fonatiei.

    Descriere Laringe 
       Laringele se prezinta ca un cilindru gol pe dinauntru compus din:

1. Cinci cartilagii principale

      Acestea dau laringelui forma si rigiditatea.
 – Glanda tiroida, cel mai voluminos dintre cartilagii, are forma unei carti deschise pe dos. Extremitatea sa superioara, ingrosaa in partea din fata, deseneaza un unghi proeminent, vizibil sub piele, mai ales la barbat, cunoscut sub numele de marul lui Adam.
Epiglota, sau cartilagiul epiglotic, este o lamela de cartilaj elastic, aproape vertical, situat deasupra cartilajului tiroid, in spatele limbii, care protejeaza, prin acoperire partiala, cavitatea laringiana.
– Cartilajul cricoid. In contact cu traheea, in partea inferioara a laringelui, acest inel, mai stramp in partea din fata si mai larg in partea din spate, determina dimensiunea laringelui.
– Aritenoidele. Singurele cartilagii mobile ale laringelui, cele 2 mici triunghiuri incadreaza cartilajul cricoid si servesc drept punct de legatura posterior pentru coardele vocale.

2. O structura pe etaje 

       In interior, laringele se imparte in trei etaje.
Etajul superior (supragotic). Situat la inaltimea epiglotei, acest spatiu vezicular deschis, numit vestibulul laringelui, este limitat in partea superioara de aditusul laringian care il separa de faringe, iar in partea din fata, de epiglota.
– Etajul mediu este format in principal din glota , cavitatea cuprinsa intre coardele vocale. Partea superioara se intinde in afara pentru a forma planseul ventriculului Morgagni. Partea superioara a acestuia face parte din etajul supraglotic.
– Etajul inferior (subglotic) este limitat in partea superioara de partea inferioara a coardei vocale si de cartilajul cricoid.

    Peretele laringelui este acoperit cu muschi care asigura miscarea acestuia si dechiderea sa pentru a interveni in producerea sunetelor.
– Muschiul cricotiroidian face  sa basculeze cartilajul tiroidian pe care este inserata partea din fata a coardelor vocale pe care le intinde in acelasi timp.
– Muschii fixati pe aritenoida: muschii tiroaritenoidieni (superior, interne si externe), muschii cricoaritenoidieni (lateral si posterior), si muschiul interaritenoidian au toti puncte comune de fixare, pe cartilajele aritenoide, unde este inserata partea din spate a coardelor vocale. miscarile lor de translatie si de rotatie permit modularea deschiderii sau inchiderea acesteia.
4. Inervatia Laringelui
     Inervarea laringelui se face prin intermediul ramurilor unui nerv cranian, nervul vag (sau pneumogastric): Toti acesti muschi ai acestui organ, cu exceptia muschiului cricotiroidian, sunt Mobilizati datorita influxurilor nervoase transportate de nervul laringian inferior (nervi recurenti). Sensibilitatea laringelui apare datorita nervului laringian superior, un nerv mixt, in esenta sensibil, singura sa inervare motrice fiind penru muschiul cricotiroidian.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Laringele – O cale de tranzit foarte frecventata

Un comentariu

Pings and Trackbacks

Lasă un răspuns