> Dintre cele cinci simturi ale noastre, gustul este cel mai complex, deoarece acesta necesita interventia simultana a functiilor tuturor celorlalte simturi. Acesta este, de asemenea, singurul care necesita neuronii capabili sa reinnoiasca pe parcursul intregii noastre vieti.
Noi supravietuim datorita hranei. Este, deci , logic ca toate simturile noastre sa fie de veghe atunci cand este vorba de gustarea unui aliment.
–Vazul
Acesta joaca un rol esential deoarece, prin faptul ca permite aprecierea aspectului unui aliment, da, sau nu, pofta de a manca.
– Auzul
Acesta intra in joc atunci cand este vorba, de exemplu , de a se bucura anticipat de ciupercile care se prajesc in tigaie, sau de sampania care fasaie intr-un pahar.
– Pipaitul
Acesta ne informeaza cu privire la catifelarea unei caise coapte sau la consistenta unui peste.
Mecanismul
Componentele gustului
Atunci cand un aliment ajunge in gura, se pune in functiune un intreg mecanism in vederea evaluarii fiecarei componente a gustului, cum ar fi:
– gustul,
– aroma,
– textura,
– nivelul de condimentare si temperatura.
Celulele gustului
In timpul masticatiei, celulele alimentare se sparg, eliberand arome. In momentul expirarii, acestea din urma sunt captate de receptorii prezenti in cavitatea nazala. Astfel 90 % din ceea ce noi numim gust este de fapt rectro-olfactie! Restul 10% tine, in totalitate, de sistemul gustativ: moleculele alimentelor contin celule care transporta savori cre sunt dizolvate in saliva, apoi captate de celulele receptoare ale gustului care acopera limba: papilele gustative. Exista patru tipuri de papile gustative:
– caliciforme, in numar de opt, sunt dispuse in V la baza limbii,
– fungiforme, raspandite pe toata limba
– filiforme, cele mai numeroase, acestea dau limbii textura sa,
– foliate, situate pe marginile limbii.
Exista de asemenea, muguri gustativi (structuri formate din mai multe celule gustative legate de nervi senzitivi), situati pe valul palatin, gingii, obraji si omusor. Fiecare dintre aceste celule receptoare, are la suprafata, o proteina cu care se leaga celula care contine gustul ( fiecarui gust, cum ar fi sarat, de exemplu, ii corespunde o proteina proprie, si deci, o celula specifica). Apoi , un neurotransmitator este eliberat si acesta duce la creier, prin intermediul nervului trigeminal care inerveaza fata, informatii cu privire la caracteristicile repsective: acidulat, crocant, picant,cald si rece.
Traseul Cerebral
Plecand din acest punct, mesajul urmeaza doua cai distincte pentru a ajunge la :
– Talamus. Insarcinat sa primeasca informatiile senzoriale, el le trimite apoi la cortex, sediul cunoasterii, care va analiza ce se intampla in gura: mestec eu o prajitura cu frisca sau o aripa de pui?
– Hipotalamus, in care se elibereaza emotiile si care adaposteste hipocampul, paznicul imaginilor si al senzatiilor memorate. Acesta este traseul madeleinei lui Proust: gustul unei prajituri, consumate de catre autor la varsta adulta, este comparat, in hipocamp, cu gustul prajiturii degustate de catre micul Marcel la matusa lui, provocand o emotie nostalgica in hipotalamus.
Un comentariu
Pings and Trackbacks