EVITAŢI SCĂRPINAREA
Multe boli provoacă mâncărimi care declanşeazâ nevoia de scărpinare. Este un reflex care uşurează suferinţa copilului, dar provoacă leziuni pe piele. Ele se pot infecta şi, în cazul varicelei, lasă cicatrice. Mâncărimile pot fi evitate prin tratamente (pe cale orală, medicamente antihistaminice; pe cale locală, băi alinătoare, pomezi), care calmează mâncărimile.
TRATAMENT
Tratamentul este foarte simplu şi constă în aplicarea, local, de pomezi antiseptice pentru a evita suprainfectarea pielii. Dacă mâncărimile sunt foarte intense, medicul va prescrie copilului medicamente (antihistaminice) pentru a-i uşura suferinţa. Este bine ca unghiile să fie tăiate foarte scurt, până în carne. Săpunurile, adeseori iritante pentru piele, trebuie să fie înlocuite cu loţiuni care să spele foarte uşor, neiritant. Băile prea dese şi prea calde pot intensifica mâncărimea. Este mai bine ca, pe durata bolii, să se evite îmbăierea copilului. In cazul în care face febră mare, este de preferat să i se dea paracetamol în loc de aspirină.
Când varicela este deosebit de severă, un copil ale cărui disponibilităţi de autoapărare naturală sunt diminuate (copilul este numit, în această situaţie, imunodepresiv) poate să ia medicamente pentru a lupta mai bine împotriva virusului (antivirale).
La 3 sau 4 săptămâni după începutul bolii, survin, uneori, senzaţii de ameţeală benigne şi trecătoare, care durează între 8 şi 10 zile. Această tulburare nu lasă, în general, nicio sechelă.
PREVENIRE
După decelarea bolii, cea dintâi măsură care trebuie luată este reţinerea copilului acasă până la vindecarea completă, pentru ca să nu le transmită boala celorlalţi copii de la creşă sau colegilor de la grădiniţă. Există un vaccin împotriva varicelei, dar el nu este deocamdată efectuat la scară mare, din cauza costului, pentru că nu poate fi amestecat cu alte vaccinuri şi pentru că necesită mai multe injectări.
Pentru moment, acest vaccin este rezervat copiilor imunodeficitari sau celor cărora urmează să li se facă transplant. După vindecarea bolii, virusul, care rămâne în stare latentă în ganglionii neurali, poate să se reactivează ulterior şi să provoace o zonă zoster. Acelaşi virus care este responsabil de varicelă provoacă şi zona zoster, afecţiune ce se manifestă printr-o erupţie de vezicule localizate în special la nivelul cutiei toracice, pe traseul unui nerv, şi este însoţită de o senzaţie de arsură. Antisepticele locale sunt suficiente, în general, pentru vindecare.
Varicela nu este o boală gravă pentru copii. Dar la adult ea poate fi mai severă: poate provoca complicaţii pulmonare, febră mare şi dificultăţi respiratorii.
VACCINUL
Există, împotriva varicelei, un vaccin cu virus viu, pus la punct în Japonia, în 1974. El este recomandat copiilor imunodepresivi, care încă nu au avut boala, dar care prezintă factori de risc deosebit (aşteptarea unui transplant, de exemplu). In Statele Unite s-a început deja vaccinarea tuturor copiilor.