Histerosalpingografie – Substantele de contrast
Substantele de contrast folosite in histerosalpingografie (HSG) au cunoscut o perfectionare remarcabila in ultimele decenii. In prezent, se utilizeaza, in mod curent, substante liposolubile, hidrosolubile si apoase – vascoase. Aceste substante prezinta o serie de avantaje si dezavantaje si, de aici, decurg indicatiile si contraindicatiile lor.
Substantele liposolubile
Substantele hidrosolubile
Substantele apoase – vascoase
Substantele liposolubile
Aceste substante, reprezentate mai ales de lipiodol, solutie iodata uleioasa, in concentratie de 40%, prezinta urmatoarele avantaje:
- dau o opacitate buna, datorita continutului mare in iod;
- deoarece substantele uleioase sunt dense si rezista bine la contractiile uterine, imaginile lacunare obtinute pe radiografii sunt reale, fiind determinate de leziuni organice;
- sunt bine suportate de organism, resorbindu-se lent si dau foarte rar fenomene de iodism.
Dintre dezavantajele substantelor liposolubile, putem enumera:
- opacitatea foarte mare, care poate masca detalii ale mucoasei uterine;
- nu sunt miscibile cu lichidele organice, nedand astfel un mulaj perfect al organelor opacifiate;
- avand o mare vascozitate, pasajul printr-un lumen tubar stramtat se face greu si se pot obtine imagini false de obturare tubara;
- prezinta pericolul emboliilor pulmonare (in urma cresterii presiunii de injectare sau in prezenta unei mucoase friabile);
- se resorb lent in sactosalpinxuri, trompe obstruate (lipiodolul poate ramane neresorbit luni de zile si chiar ani).
Substantele hidrosolubile
Aceste substante prezinta urmatoarele avantaje:
- sunt miscibile cu lichidele organice, permitand o buna mulare a cavitatii uterine si a trompelor;
- opacitatea data de aceste substante este mai mica decat in cazul substantelor uleioase, obtinandu-se astfel detalii de finete (relieful mucoasei uterine si tubare);
- efractia vasculara nu prezinta nici un pericol;
- au absorbtie rapida (intre 20 – 30 minute);
- fluiditatea marita permite pasajul in caz de stenoza partiala tubara.
Cu toate acestea, substantele hidrosolubile prezinta si dezavantaje ca:
- sunt dureroase (sunt mai putin bine tolerate de mucoasa peritoneala);
- au o fluiditate foarte mare, pasajul utero – tubar este foarte rapid si abundent, din care cauza nu se poate obtine o umplere sub tensiune a cavitatii uterine si, uneori, pe imaginile radiologice standard, nu pot fi prinse trompele, necesitand astfel un numar mare de clisee (5 – 10 radiografii), deci si o iradiere foarte mare;
- dificultatea de interpretare a imaginilor lacunare, care pot fi date de contractii uterine, de gazele intestinale, etc.;
- imaginile obtinute sunt mai greu de interpretat si presupun o experienta mai bogata a radiologului;
- prin absorbtie rapida, pericolul fenomenului de iodism este mult crescut.
Substantele apoase – vascoase
Aceste substante prezinta avantajul unei fluiditati si opacitati corecte.
Detaliile anatomo – radiologice sunt mai nete si mai usor de interpretat, iar asa zisul dezavantaj al opacitatii prea mari a lipiodolului este contrabalansat tocmai de intensitatea si claritatea imaginilor. Incalzind lipiodolul 40% la 37 de grade Celsius sau folosind lipiodol F (fluid), fluiditatea acestuia creste.
Aglomerarea in imagini muriforme si picaturi a lipiodolului in hidrosalpinx sau lichidul peritoneal reprezinta semnul “picaturilor” (Beclere), cu mare valoare diagnostica, imagine pe care substantele hidrosolubile nu ni le ofera.
Proba de control (Cotte) la 24 de ore si chiar peste mai multe zile de la executarea HSG este semnificativa in ceea ce priveste depistarea “sactosalpinxului cu supapa”.
Faptul ca substantele uleioase sunt bine tolerate de organism, nedureroase, nu dau fenomene de iodism, le fac preferabile celor hidrosolubile.
Chiar daca prezenta lipiodolului stimuleaza activitatea locala a tesutului conjunctiv, el poate fi privit ca pozitiv in cazul unor afectiuni (tuberculoza genitala). In ceea ce priveste formarea micilor granuloame, observate in trompe, in jurul picaturilor de lipiodol, ele sunt reactii nespecifice si se observa cu aceeasi frecventa si in cazul folosirii substantelor hidrosolubile. Retentia lipiodolului dupa luni si chiar ani de zile poate fi prevenita de experienta medicului radiolog, care evita, sub control radioscopic, injectarea abundenta cu substanta de contrast a cavitatii uterine si a trompelor, conducand astfel examenul radiologic.