>
Ficatul este situat sub diafragm, în partea dreaptă a cavităţii abdominale, protejat în mare măsură de grilajul costal.
Ţesutul hepatic este de consistenţă moale şi compresibil, de culoare brun-roşcată. Are un aport sanguin bogat, provenit atât de la nivelul venei porte, cât şi a arterei hepatice, astfel că va sângera din abundenţă dacă este secţionat sau lezat.
Deşi are patru lobi, ficatul este împărţit din punct de vedere funcţional în două regiuni, dreaptă şi stângă, fiecare cu un aport sanguin separat. Cei doi lobi mai mici, lobul caudat şi lobul pătrat, pot fi vizualizaţi numai pe partea inferioară (de dedesubt) a ficatului.
Cea mai mare parte a ficatului este acoperită de peritonei, un înveliş de ţesut conjunctiv care căptuşeşte pereţii şi structurile abdominale. Faldurile peritoneale formează diversele ligamente ale ficatului.
Fiind situat imediat sub diafragm, poziţia ficatului poate varia cu mişcările respiratorii. Este împins în jos în cursul inspiraţiei şi se ridică la loc pe măsură ce are loc expiraţia.
Ficatul este alcătuit din numeroase grupuri mici de celule, denumite lobuli, care au formă hexagonală. Aceştia au o structură distinctă, cu hepatocitele (celulele ficatului) dispuse ca spiţele unei roţi în jurul unei vene centrale, tributare venei hepatice. Sângele se scurge pe lângă hepatocite, prin intermediul unor mici vase denumite sinusoide, în această venă centrală.
Sinusoidele primesc sânge de la nivelul vaselor triadelor por-tale, respectiv a grupurilor de trei vase situate în cele şase puncte ale lobulului. Triada portală este formată dintr-o mică ramificaţie a arterei hepatice, o ramură mică a venei porte şi un mic duet biliar care colectează bila secretată de celulele hepatice.