Ipohondria dateaza inca de pe timpul grecului Hipocrate din antichitate. Totusi, ea inca este la moda si acum, in zilele noastre.

Ce este ipohondria?

Ipohondria este o boala ce afecteaza atat barbatii, cat si femeile, manifestandu-se printr-o o stare de rau general si o teama obsedanta, nejustificata de boala. Persoana afectata se preocupa in mod excesiv de propria sanatate, are o idee fixa, iar maladia poate imbraca forme grave.

Vindecarea completa nu este decat foarte rar posibila. De aceea, a trai cu un ipohondru este dificil, presupune multa rabdare si intelegere a suferintei acestuia.

In formele cele mai grave ale ipohondriei, numai un sprijin adaptat poate ameliora starea bolnavului, dar este un demers ce dureaza mai multe luni.

Scopul este de a ajunge la a stabiliza ipohondrul, astfel incat aceasta frica exagerata de boala sa nu-i afecteaze viata de zi cu zi.

Cum se manifesta?

Medicii spun ca ipohondrul este zilnic nelinistit si atent la cel mai mic semn al organismului sau pe care il percepe imediat ca o alerta ce-i ameninta viata. Cerceteaza cele mai mici manifestari ale corpului si le interpreteaza ca simptome ale bolii sale.

Temerile sale se axeaza pe un anumit organ, de exemplu creierul, sau pe functia aparatului digestiv. De asemenea, pot fi legate de boli prea mediatizate in ultimul timp, cum ar fi SIDA sau cancerul.

Un ipohondru intelege o durere de cap ca pe un anevrism sau tumoare la creier, fiind convins ca are dreptate si ca trebuie adesea sa mearga la un consult medical pentru a se asigura fie si provizoriu.

Persoana afectata are un numar mare de analize, radiografii, tomografii, RMN-uri, ca urmare a diverselor vizite medicale, iar simptomele si suferinta sunt prezentate atat de real, incat medicul trebuie sa verifice ca nu este vorba de o patologie la baza.

Ce atitudine trebuie sa adoptati?

Nu este usor sa adoptati cea mai buna atitudine, atunci cand aveti de-a face cu un ipohondru. O metoda de a-l ajuta ar fi sa-l determinati sa consulte un psihiatru sau un psiholog, ceea ce iarasi este greu.

Acesta se afla intre dorinta de a-si linisti temerile de boala, sustinandu-l in demersuri, impins pentru a-l face sa constientizeze ca nu are nicio boala fizica, si cea de a intretine fenomenul. Trebuie sa evitati sa ramana singur cu boala sa.

Nu refuzati sa-l ascultati cu atentie si nu incercati sa il tratati in gluma. Asigurati-l ca simptomele sale nu sunt atat de dramatice, fara a-i nega suferinta reala. Ipohondrul se va afunda in boala lui.

Interventia unui psihoterapeut este binevenita, cu conditia sa-i explicati ca nu este bolnav psihic, ci ca altfel angoasele lui se vor amplifica.

Vorbiti-i de starile sufletesti pe care le simte. Va fi capabil in anumite momente sa se confeseze, sa vorbeasca despre el si nu despre trupul lui care il face sa sufere necontenit.

Patologia ascunde o mare suferinta si de aceea ipohondrul are nevoie de dragoste si de atentie.

Sportul este un factor important pentru a ajunge la o stare de bine din punct de vedere fizic sau exprimarea corporala, adica teatrul, dansul. Mintea trebuie mereu ocupata, ca sa reuseasca sa dea trupului ce il chinuie continuu placere.