Unul dintre procesele ce sunt dependente de remodelarea osului este mecanismul de reparare osoasă ce se produce după fracturi.
FRACTURILE OSOASE
Fracturile apar când asupra osului se exercită o forţă mai mare decât rezistenţa osului. Aceasta se poate întâmpla brusc, ca rezultat al aplicării unei forţe întâmplătoare, sau după ani de zile de stres exercitat continuu asupra unui os. Oasele sunt susceptibile la fracturi în special la vârste mai înaintate, atunci când se produce scăderea densităţii osoase. Refacerea osoasă se produce în patru stadii principale.
Formarea de cheaguri sanguine.
O fractură osoasă provoacă ruperea vaselor de sânge din zonă (în principal acelea de la nivelul periostului, stratul protector ce înveleşte osul).
Deoarece aceste vase încep să sângereze, la locul fracturii se produce un cheag, ce duce la apariţia inflamaţiei caracteristice, ce însoţeşte de cele mai multe ori o fractură osoasă. Rapid, celulele osoase deprivate de nutriţieîncep să moară şi regiunea devine dureroasă.
Vasele de sânge de la locul fracturii se rup, provocând formarea unui cheag de sânge. Terminaţiile nervoase de la nivelul periostului sunt şi ele secţionate, ceea ce provoacă dureri intense.
La câteva zile după producerea leziunii, vasele de sânge şi celulele nediferenţiate din ţesuturile înconjurătoare invadează zona. 0 parte din aceste celule se dezvoltă formând fibroblaşti, ce produc o reţea de fibre de colagen, între fragmentele osoase. Alte celule formează condroblastele, ce secretă matricea cartilaginoasă.
Această zonă de ţesut de reparaţie dintre cele două capete este cunoscută sub numele de calus fibrocartilaginos. Vasele de sânge şi celulele invadează locul fracturii. Celulele produc o reţea de fibre de colagen şi cartilaj, formând căluşul fibrocartilaginos.
Formarea de calus osos
Osteoblastele şi osteoclastele migrează către zona afectată multiplicându-se rapid în interiorul căluşului fibrocartilaginos.
Osteoblastele din interiorul căluşului secretă osteoid, trans-formându-lîn calus osos.
Acest calus osos este compus din două părţi: un calus extern, localizat în jurul părţii exterioare a fracturii şi un calus intern, situat între fragmentele osoase fracturate.
Osteoblastele şi osteoclastele se multiplică în interiorul căluşului fibros. Osteoblastele secretă o substanţă numită osteoid, ce se întăreşte, formând căluşul osos.Formarea osului este completă, de obicei, după o perioadă de patru până la şase săptămâni de la producerea fracturii.
Odată ce s-a format osul nou, el va fi remodelat lent, pentru a forma osul compact şi cel spongios.
Vindecarea completă poate necesita până la câteva luni de zile, în funcţie de natura fracturii şi de funcţia specifică a membrului afectat – membrele ce susţin greutatea corpului se repară mai lent.