Afazia – definitie
Afazia este o tulburare a vorbirii, a perturbarii capacitatii de utilizare a regulilor prin care se produc si inteleg mesajele verbale, un defect generat de creier in perceperea cuvintelor.
O persoana afectata de afazie poate prezenta probleme in: vorbire, citire, scriere, intelegere sau in adunarea cifrelor.
Cauza acestei boli (Afazia) este intotdeauna o leziune cerebrala, care poate surveni dupa un atac, accident sau o tumoare.
In momentul in care circulatia sangelui in creier este brusc intrerupta, poate surveni Atacul.
Acest lucru se poate intampla in doua feluri:
-un vas de sange se infunda;
-un vas de sange curge.
Medicii numesc Atacul, ACV – Accident Cerebral Vascular.
Afazia este de mai multe tipuri, dar cele mai importante forme sunt:
-forma senzoriala,
-motorie,
-mixta (rezultatul asocierii formelor senzoriale si motorii, in relatie, putand domina una dintre ele).
Afazicul (persoana care sufera de Afazia) poate avea probleme cu lucruri care inainte de afazie, pareau foarte normale:
- A vorbi in grup sau intr-un mediu zgomotos;
- A intelege sau a spune glume;
- A-si spune numele;
- A purta o conversatie;
- A citi o carte, ziarul sau chiar semnele de circulatie;
- A intelege sau a spune glume;
- A face adunari, a-si aminti numere.
Tratamentul afaziei este aproape intotdeauna oferit de logopezi. In principiu, oricine sufera de afazie este eligibil pentru terapie de vorbire.