Cel mai rezistent os al corpului
FEMURUL
Descriere
Femurul este cel mai gros dintre toate oasele corpului. Având o lungime de 40 până la 50 cm şi fiind înconjurat de o mare cantitate de muşchi, el se articulează în partea superioară cu osul coxal (şoldul), iar în partea inferioară cu tibia şi patela (rotula).
► Capul femural
Rotunjit şi inserat oblic la nivelul diafizei (corpul osului), acesta se articulează cu acetabulul osului iliac pentru a forma articulaţia coxofemurală. El formează 2/3 dintr-o sferă (aproximativ 25 mm), fiind delimitat printr-o linie sinuoasă şi având o mică depresiune centrală numită foseta capului femural (fovea capitis), care este legată de acetabul prin ligamentul capului femurului.
► Gâtul femural, plat pe toată lungimea lui, este oblic formând astfel, împreună cu capul femural, un unghi cu o deschidere variabilă, în funcţie de sex, vârstă şi individ, în partea superioară, baza sa este limitată de marele trohanter, iar în partea inferioară de micul trohanter.
Oblic în partea sa interioară, el apropie genunchii de planul median al corpului. Acest unghi de convergenţă (7° la bărbaţi, 9° la femei) este mai mare la femei, deoarece bazinul lor este mai lat. Corpul femural prezintă trei feţe şi trei margini. Faţa anterioară este rotunjită, mai lată în partea inferioară decât în cea superioară. Faţa interioară este netedă şi se lărgeşte spre partea inferioară. în sfârşit, faţa exterioară, mai îngustă, este uşor concavă. Marginea internă şi cea externă sunt rotunjite, iar marginea posterioară, aspră şi proeminentă, este numită linia aspră. Aceasta se uneşte cu tuberozitatea gluteals, situată sub creasta intertrohanterică. Aceste două creste reprezintă puncte de inserţie ale tendoanelor numeroşilor muşchi ai coapsei.
► Extremitatea distală
La extremitatea sa inferioară, corpul femural devine mai dens şi mai larg formând condilii. Aceştia formează partea de articulaţie „în balama” a genunchiului şi sunt separaţi, pe una din părţile laterale, printr-o scobitură, fosa inter-condilară, iar pe cealaltă parte laterală, prin suprafaţa patelară. Deasupra se găsesc epicondilii, pe care sunt fixate ligamentele articulaţiei genunchiului.
Rotula
Sindromul femuropatelar
în timpul flexiei şi al extensiei normale a genunchiului, patela culisea-ză vertical în şanţul care separă condilii femurali. în cazul sindromului femuropatelar, această mişcare nu mai este executată corect, rotula alunecă lateral înspre partea superioară şi înspre partea inferioară, iar presiunea mărită pe care o suportă articulaţia din această cauză determină o durere continuă. Această afecţiune este curentă la adepţii drumeţiilor, având în vedere că suprafeţele pe care circulă aceştia sunt rareori perfect netede. Acesta este cazul, în special, al drumurilor laterale pentru pietoni, denivelările lor supunând unul dintre genunchi la o forţă mecanică mai mare decât în cazul celuilalt genunchi, în vederea echilibrării călcăturii. Mersul pe jos pe teren muntos, accidentat sau pe distanţe lungi creşte riscul deplasării rotulei.