Dictionar medical

Rau de altitudine


<strong>Ansamblu de tulburari</strong> legate de o proasta adaptare a organismului la rarefierea
oxigenului la <strong>altitudine</strong>.
<p><strong>Simptome si semne</strong> – Tulburarile survin in general in primele patru zile care
urmeaza sosirii la munte. simptomele cele mai frecvente sunt durerile de cap
asociate cu vertij, zumzait in urechi, insomnii, greturi, varsaturi, balonari
abdominale si pierdere a poftei de mancare. Aceste manifestari sunt adesea
benigne.</p>
<p><strong>Tratament</strong> – Repausul atenueaza tulburarile, care dispar la
capatul a catorva zile de adaptare. Daca ele persista, coborarea la o altitudine
inferioara permite
disparitia lor. In caz de edem cerebral sau pulmonar, se impune revenirea de
urgenta in vale, cu spitalizare, precedata – daca este posibil- de administrarea
de oxigen.</p>
<p><strong>Prevenire</strong> – adaptarea la altitudine, favorizata de o buna
conditie fizica prealabila, trebuie sa fie treptata: dupa o ascensiune de 600-900
metri, este recomandata
o pauza de o zi. copiii sub varsta de 4 luni nu trebuie sa fie dusi la altitudini
mai mari de 1000 metri. Intre 4 luni si 2 ani, este preferabil sa nu se depaseasca
altitudinea de 1800 metri.</p>