Cuprins articol:
Dezvoltare personala – Filtrul mental
Evidentiezi un detaliu negativ in orice situatie si apoi zabovesti exclusiv asupra lui, si apoi pe cale de consecinta percepi intreaga situatie ca fiind una negativa. De exemplu, o studenta deprimata i-a auzit pe cativa colegi glumind pe seama prietenei ei celei mai bune. S-a suparat si a inceput sa gandeasca: „Asa este de fapt lumea – cruda si insensibila! ” uitand de fapt ca luni de zile nimeni nu s-a purtat fata de ea crud sau insensibil. Un alt exemplu cu aceeasi persoana, la un examen partial a completat bine raspunsurile la aproape toate cele o suta de intrebari, mai precis inafara de 17 dintre ele. A inceput sa se gandeasca exclusiv la cele saptesprezece intrebari si cum va pica examenul si va trebui sa renunte la facultate. Cand a primit inapoi lucrarea de examen, aceasta a venit si cu un comentariu de la profesor: „Ai raspuns bine si corect la 83 din cele 100 de intrebari, de departe cel mai bun rezultat dintre toti colegii tai, asa ca 10 cu felicitari!”
Dezvoltare personala
Cand esti deprimat este ca si cum ai purta o pereche de ochelari cu lentile speciale care filtreaza si indeparteaza tot ce este pozitiv. Tot ceea ce permiti sa iti intre in campul mintii tale constiente este negativ. Pentru ca tu nu esti constient de acest proces de filtrare ajungi la concluzia ca totul este negativ – o abstractie selectiva. Este un obicei prost care iti poate cauza multa suferinta inutila.
Descalificarea pozitivului in dezvoltarea personala
O iluzie mentala si mai spectaculoasa este tendinta persistenta a unor persoane deprimate sa transforme experiente neutre sau chiar pozitive in unele negative.Nu doar ignori experientele pozitive ci, intr-un mod elaborat, le transformi in opusul lor de cosmar, ca intr-o alchimie inversata. Telul achimiei era sa transforme metalele obisnuite in aur. Daca esti deprimat, poti sa capeti talentul de a reusi exact opusul – acela de a transforma aurul in metale ordinare, respectiv de a transforma o bucurie de aur intr-un plumb emotional. Si asta fara sa o faci intentionat – probabil ca nu esti nici macar constient de ceea ce iti faci tie insuti.
Un exemplu de zi cu zi este modul in care cei mai multi dintre noi am fost conditionati sa raspundem la complimente. Cand unii iti lauda felul cum arati sau munca pe care ai depus-o, iti spui: „Sunt doar politicosi”. Cu o singura lovitura ai descalificat mental complimentul primit. Faci acelasi lucru si de fata cu acei oameni: „Oh, nu e mare lucru”. Si in mod constant arunci cu apa rece peste, iar viata ti se pare rece si urata.
Descalificarea pozitivului este una dintre cele mai distructive forme de distorsiune cognitiva. Te comporti aidoma unui cercetator setat sa gaseasca dovezi pentru a-si confirma o anumita ipoteza. Ipoteza care domina gandirea ta depresiva este de obicei o versiune a propozitiei: „Nu sunt bun de nimic, sunt o persoana de mana a doua”. De fiecare data cand ai o experienta negativa, vei zabovi cu precadere asupra ei si iti vei spune:”Pai da, asta doar confirma ce stiam deja despre mine si viata mea”.
In opozitie, atunci cand ti se intampla ceva pozitiv iti spui „Asta a fost un accident, nu conteaza”. Pretul pe care il platesti pentru aceasta tendinta este o stare mizerabila intensa si inabilitatea de apreciere a lucrurilor bune care ti se intampla. Deoarece acest tip de distorsiune este foarte comun el reprezinta una din sursele obisnuite pentru cea mai extrema forma de depresie. Se poate intampla ca de multe ori in timpul zilei sa ignori foarte usor lucrurile pozitive care ti se intampla iar asta anuleaza foarte mult din frumusetea si bogatia vietii, viata care ajunge sa ti se para opaca si intunecata.
Dezvoltarea personala si graba de a trage concluzii
In mod arbitrar, te grabesti sa tragi concluzii negative care nu sunt justificate de faptele din realitate. Aceasta tendinta se imparte in doua subcategorii: „cititul mintii” si „greseala prezicatorului”.
Cititul mintii. Pleci de la supozitia ca ceilalti te privesc de sus si esti atat de convins de asta ca nici nu te mai obosesti sa verifici daca asa stau lucrurile. Sa zicem ca tii o prelegere si observi ca o persoana de pe randul din fata a inceput sa motaie. A fost treaz mai toata noaptea precedenta insa tu bineinteles nu ai de unde sa stii asta. S-ar putea sa iti spui: „Audienta asta ma considera plictisitor”. Sau sa zicem ca mergi pe strada, vezi un prieten care este atat de absorbit in gandurile sale astfel incat nu te observa si nu te saluta. In mod eronat, s-ar putea sa concluzionezi: „Ma ignora deci probabil nu ma mai place”.
S-ar putea sa raspunzi la aceste reactii negative imaginare prin retragere sau contra-atac. Acest patern de comportament auto-sabotor poate sa actioneze ca o profetie ce se implineste pe sine insasi si sa initieze apoi o interactiune negativa intr-o relatie in care nu se intampla nimic de soiul asta.
„Gresala prezicatorului” – este ca si cum ai avea un bol de cristak care iti prezice doar nefericire. Iti imaginezi ca ceva rau urmeaza sa se intample si iei aceasta prezicere drept realitate.
Te regasesti in aceasta eroare, sari prea repede sa tragi concluzii? Hai sa zicem ca telefonezi si lasi un mesaj unui prieten care nu reuseste sa iti intoarca apelul intr-un interval rezonabil de timp. Atunci tu se simti deprimat si iti spui ca prietenul tau ti-a primit probabil mesajul insa nu a fost indeajuns de interesat ca sa te sune inapoi. Distorsiunea ta-citirea mintii! Si apoi te amarasti si decizi sa nu suni din nou ca sa nu taxat drept cicalitor si sa nu te faci de rusine. Din cauza acestor preziceri negative (greseala prezicatorului) iti eviti prietenul si te simti la pamant. Trei saptamani mai tarziu afli ca de fapt prietenul tau nici nu ti-a primit mesajul. Toata fierberea aceea a fost inutila – un alt produs dureros al magiei tale mentale.
