NUME : amoram, amoxil, augmentin, galenamox. TIP DE MEDICAMENT: Antibiotic. PREZENTARE: Tablete Soluţie.
Mod de întrebuinţare
Acest antibiotic aste activ împotriva unor bacterii gram pozitive şi gram negative (bacteriile pot fi clasificate astfel în funcţia de structura peretelui).Inainte de a se incepe un tratament „in orb” cu amoxicilină, trebuie considerată posibilitatea rezistenţei bacteriene la acest antibiotic (in special în cazul pacienţilor internaţi).
Amoxicilina este folosita pentru tratamentul bronşitei acute, al pneumoniei, acutizarea bronşitelor, infecţii acute ale urechii medii (otite), la copiii sub cinci ani, sinuzite, infecţii urinare, septicemia şi meningita cu Usteria. Se mai foloseşte în prevenirea endocarditei (inflamaţie a învelişului intern al inimii) şi în boala Lyme (o infecţie bacteriană, transmisă de căpuşe). Amoxiclavul (augmentinul)este o combinaţie de amoxicilină şi acid clavulinie.
Acidul clavulinic nu are acţiune antibacteriană, dar inhiba penicilazele lenzime bacteriene care distrug penici-linal. Astfel, combinaţia devine activă împotriva bacateriilor producătoare de penicilază, care sunt rezistente la amoxicilina singură. Se mai poate folosi şi în cazul muşcăturilor de animale, celulitelor, la fel ca în toate bolile în care este recomandată amoxicilina.
NUMAI CU REŢETA -Mod de întrebuinţare
Acest antibiotic aste activ împotriva unor bacterii gram pozitive şi gram negative (bacteriile pot fi clasificate astfel în funcţia de structura peretelui).Inainte de a se incepe un tratament „in orb” cu amoxicilină, trebuie considerată posibilitatea rezistenţei bacteriene la acest antibiotic (în special în cazul pacienţilor internaţi).
Amoxiclavul (augmentinull este o combinaţie de amoxicilină şi acid clavulinie. Acidul clavulinic nu are acţiune antibacteriană, dar inhiba penicilazele lenzime bacteriene care distrug penici-linal. Astfel, combinaţia devine activă împotriva bacateriilor producătoare de penicilază, care sunt rezistente la amoxicilina singură. Se mai poate folosi şi în cazul muşcăturilor de animale, celulitelor, la fel ca în toate bolile în care este recomandată amoxicilina.
Precauţii:
■ Pot apărea reacţii alergice, de la simplă iritaţie, la şoc anafilactic, boala serului şi sindromul Steven-Johnson (descuamarea pielii şi a mucoaselor). Aceste efecte adverse pot fi fatale şi este vital să se ştie dacă pacientul este sensibil la medicamentele din grupul penicilinelor.
■ Dacă există probabilitatea unei hipersensibilităţi, secaută soluţii alternative.
■ în jur de 10% din pacienţii cu sensibilitate la penicilină sunt alergici şi la cefalosporine (antibiotice din alt grup).
■ Supreinfecţia (o infecţie nouă. adăugată celei existenta) cu candida, poate să apară. în special la vârstnici şi la cei debilitati.
Efecte secundare
■ Erupţiile pe piele sunt frecvente şi apar de obicei după 3-10 zile de administrare. O iritaţie specifică, ce apare mai târziu şi, aparent, nu are legătură cu reacţia de hipersensibilitate, se întâlneşte destul de frecvent, în special la pacienţii cu mononucleoză infec-ţioasă, alte infecţii virale şi limfoame.
■ Diareea apare mai frecvent, dar totuşi destul de rar, în cazul penicilinelor cu absorbţie rapidă (de tipul amoxicilinei).
■ Medicaţia care inhibă excreţia penicilinei prin rinichi, poate duce la acumularea antibioticului şi la creşterea nivelului plasmatic. Acest efect poate fi folosit în scop terapeutic, dacă sunt necesare niveluri crescute în plasmă.