Cu totii stim ca respingerea doare foarte tare, dar ea poate sa provoace daune bunastarii noastre psihologice care sa treaca peste simpla durere emotionala. Mai jos sunt 10 fapte mai putin cunoscute care descriu variatele efecte pe care respingerea o are asupra emotiilor, gandirii si conduitei noastre. Sa incepem prin a examina mai intai de ce respingerea doare atat de mult:

Respingerea

Respingerea foloseste aceleasi cai neuronale catre creier aidoma durerii fizice

Studiile asupra creierului au aratat ca s-au activat aceleasi zone cand experimentam respingerea la fel ca atunci cand traim durerea fizica. De aceea respingerea este resimtita atat de intens (din punct de vedere neurologic). De fapt creierele noastre reactioneaza atat de similar la respingere si la durerea fizica astfel incat…

Paracetamolul reduce durerea emotionala pe care o implica respingerea

Intr-un studiu care testa ipoteza ca respingerea oglindeste durerea fizica, cercetatorii au dat unor participanti paracetamol inainte de a le cere sa isi aminteasca o experienta dureroasa de respingere. Oamenii care au primit paracetamol au raportat o durere emotionala semnificativ mai mica decat subiectii au luat o pilula cu zahar. Psihologii presupun ca motivul pentru relatia puternica dintre respingere si durerea fizica este ca..

Respingerea a slujit o functie vitala in trecutul evolutiei noastre

In trecutul nostru de vanatori/culegatori, a fi ostracizat de trib era asemanator cu o condamnare la moarte caci era foarte putin probabil ca vom reusi sa supravietuim singuri prea mult timp. Psihologii evolutionisti prespun ca astfel creierul nostru a dezvoltat un sistem timpuriu de avertizare care sa ne alerteze cand riscam ostracizarea. Deoarece era atat de important sa ne atraga atentie, cei care au experimentat respingerea ca fiind mai durereoasa (deoarece respingerea a mimat durerea fizica in creierul acestora) au obtinut un avantaj evolutiv – ei au fost mult mai usor inclinati sa isi corecteze conduita si prin urmare sa ramana in cadrul tribului. Ceea ce probabil explica totodata de ce…

Putem sa retraim si sa re-experimentam durerea social intr-un mod mult mai intens decat putem sa o facem cu durerea fizica

Incearca sa iti reamintesti de o experienta in care ai simtit o durere fizica semnificativa si este foarte probabil ca acele cai neuronale ale creierului tau sa reactioneze foarte stins. Cu alte cuvinte, doar memoria singura nu o sa te ajute sa retraiesti durerea fizica. Dar incearca sa retraiesti o respingere dureroasa si vei fi inundat cu multe din aceleasi senzatii pe care le-ai experimentat in acele momente (iar creierul tau va reactiona la asta asa cum a facut-o si atunci). Creierele noastre dau prioritate respingerii pentru ca suntem animale sociale care traiesc in triburi. Acest lucru conduce la un alt aspect despre respingere pe care il cam pierdem adesea din vedere…

Respingerea destabilizeaza nevoia noastra de a apartine

Cu totii avem o nevoie fundamental sa apartinem unui grup. Cand suntem respinsi, aceasta nevoie devine destabilizata si ruptura pe care o simtim ne sporeste durerea emotionala. S-a descoperit ca reconectarea cu cei care ne iubesc sau indreptarea catre membrii grupului fata de care simtim o afinitate puternica, si care ne valorizeza si ne accepta, genereaza o usurare a durerii fizice in urma unei respingeri. A te simti singur si rupt de toti si toate dupa o respingere poate altfel sa conduca la un alt aspect asupra comportamentului nostru, aspect din pacate trecut cu vedere…

Respingerea creeaza valuri de furie si agresiune

In 2001, un studiu american a aratat ca respingerea constituie un risc mai mare pentru violenta adolescentina decat drogurile, saracia sau apartenenta la o banda. Alte studii nenumarate au demonstrate ca fie chiar si respingerile usoare pot sa ii conduca pe oameni sa isi manifeste agresivitate asupra spectatorilor inocenti. Batai in scoala, violenta asupra femeilor si angajati concediati care isi pierd mintile sunt ale cateva exemple ale relatiei puternice intre respingere si agresiune. Totusi, marea parte a agresiunii incitata de respingere este deasemenea indreptata catre sine…

Respingerea ne trimite intr-o misiune razboinica de a ne localiza si distruge stima de sine

Adesea reactionam la respingeri romantice invinovatindu-ne pe noi insine, exacerbandu-ne greselile, lovindu-ne singuri cand suntem deja la pamant, si sfaramandu-ne stima de sine. Multe respingeri romantice au la baza nepotriviri sau absenta unei chimii interpersonale, stiluri de viata incompatibile, dorinta fiecarui partener a unor lucruri diferite in perioade diferite fata de celalalt, sau alte aspect de dinamica mutuala. A ne acuza pe sine si a ne ataca stima de sine nu face nimic altceva decat sa ne aprofundeze durerea emotionala si ne ingreuneaza procesul de insanatosire emotionala. Dar inainte sa ne grabim acum sa ne acuzam ..ca ne blamam, tine minte ca…

Temporar respingerea ne micsoreaza coeficientul de inteligenta

Dupa ce au fost rugati sa iti aminteasca o experienta recenta de respingere pe care sa o retraiasca, a fost de ajuns pentru acei oameni sa obtina un scor semnificativ mai mic la testele de inteligenta, de memorie de scurta durata si de luare a deciziilor. Intr-adevar, cand experimentam o respingere dureroasa, a gandi clar nu este asa de usor. Asta explica de ce…

Respingerea nu raspunde la logica

Participanti au fost trecuti printr-un experiment in cadrul caruia erau respinsi de straini. Experimentul a fost aranjat – asa-zisi straini erau de fapt asistentii cercetatorilor. In mod surprinzator, chiar daca li s-a spus apoi ca strainii care i-au respins nu i-au respins cu adevarat, participantii au continuat sa simta o durere emotionala la fel de intensa.Chiar daca li s-a spus ca strainii apartineau unui grup pe care il dispretuiau, cum ar fi Ku Klux Klan, nici asta nu a imblanzit sentimentele ranite ale oamenilor. Totusi, nu sunt doar vesti proaste in aceasta privinta, deoarece…

Exista modalitati de tratament pentru ranile psihologice generate de respingere

Este posibil sa tratam durerea emotionala pe care respingerea o incita si sa prevenim caderile psihologice, emotionale, cognitive si relationale care ii urmeaza. Pentru a realiza asta in mod eficient avem nevoie sa luam in considerare fiecare din ranile noastre psihologice – sa ne imblanzim durerea emotionala, sa ne reducem furia si agresivitate, sa ne protejam stima de sine si sa ne stabilizam necesitatea noastra de a apartine.

Sursa: Guy Winch, Psychology Today

Adaugati la :Digg Facebook Yahoo! Buzz