Sifilisul este o boală infecţioasă cu transmitere sexuală. Gravă în trecut, este tratată eficient în prezent cu antibiotice.
Sifilisul se manifestă în prima etapă prin apariţia de ulceraţii izolate, pe piele sau mucoase, numite şancru. In a doua etapă apar complicaţiile cu gravitate mai mare.
CAUZE Şl TRANSMITERE
Bacteria responsabilă de sifilis este Treponema pallidum. In majoritatea cazurilor, transmiterea se face pe cale sexuală. Microbul pătrunde printr-o escoriaţie a pielii sau a mucoasei organelor genitale sau a rectului. Infecţia poate fi transmisă şi prin contact oro-genital sau prin sărut cu o persoană infectată. Celelalte cazuri de contaminare privesc personalul de îngrijire şi sunt cauzate de contactul cutanat, înţepături sau tăieturi accidentale. Contaminarea fătului de la mamă, prin intermediul placentei, este mai redusă în prezent, datorită depistării sistematice a bolii la începutul sarcinii. Prezenţa ulceraţiilor genitale creşte riscul de a contracta infecţia cu virusul SIDA.
SIMPTOME
Perioada de incubaţie, de 2- 6 săptămâni, precede apariţia semnelor bolii. Netratat, sifilisul evoluează în mai multe stadii.
Sifilisul primar. Primul simptom, şancrul, apare la 3- 4 săptămâni după contactul infectant. Această mică ulceraţie de 3-5 milimetri diametru, cel mai frecvent indoloră, are o bază fermă (indurată). Leziunea este foarte contagioasă, deoarece este acoperită de o serozitate bogată în bacterii.
Şancrul este localizat la locul de inoculare, cel mai frecvent în zona genitală (gland, corpul penisului, scrot la bărbat; col uterin, vulvă la femeie; anus la bărbat şi femeie), dar poate fi localizat şi pe buze, limbă, gingii, degete. Din cauza dimensiunii sale reduse sau a localizării, şancrul trece neobservat. Ganglionii limfatici situaţi în vecinătatea şancrului se măresc (adenopatie) şi capătă o consistenţă elastică, dar rămân indolori. Şancrul dispare în 1-2 luni. Sifilisul secundar. Al doilea stadiu începe la 6-12 săptămâni după infectare. Primul semn mai important este o erupţie cutanată, cu pete rotunde şi roz (rozeola), care este însoţită uneori de leziuni mucoase.
Stiati ca?
Originea sifilisului este controver- safă. S-a crezut mult timp ca provenea din America Centrala şi a fost raportat în Europa în secolul al XV-lea, după întoarcerea lui Cristofor Colum din expediţiile sale; totuşi, descoperirea stigmatelor osoase ale sifilisului la scheletele neolitice din Rusia centrala şi din Egipt pledeazâ în favoarea naturii endemice foarte vechi a acestei maladii.