DIAGNOSTIC
Foarte caracteristic, el este cel mai adesea stabilit prin examenul clinic, adică atunci când sunt observate simptomele aparente (umflarea de jur împrejurul urechilor, febră, roşeaţă în gură).
Pentru a-l confirma, medicul efectuează un studiu serolo- gic cam la 15 zile după o analiză a sângelui. Dacă diagnosticul nu este sigur sau în cazul în care copilul prezintă semne de inflamaţie a meningelui (meningită), medicul va dispune efectuarea unei culturi a virusului prezent în urină sau în salivă sau chiar un dozaj al anticorpilor din sânge.
TRATAMENT
Tratamentul se bazează pe o medicaţie necesară scăderii febrei. In cazul în care copilul are dureri acute, medicul poate prescrie un antiinflama- tor şi antalgice. Bolnavul trebuie să rămână la pat atâta vreme cât are febră. Când mestecă şi când înghite are dureri; pregătiţi-i deci piure- uri, carne tocată, compoturi. Cât timp este bolnav, alintaţi-l mai mult, îl veţi face să mai uite de dureri.
PREVENIRE
In prezent este disponibil, cu titlu preventiv, un vaccin eficient şi nepericulos. Adeseori asociată cu vaccinarea împotriva rubeolei şi rujeolei, vaccinarea este propusă în calendarul vaccinărilor în jur de 1 an, dar poate fi
efectuată, separat, la copii şi adolescenţi. Protecţia împotriva bolii (imunitatea) durează toată viaţa. Cu toate că nu este obligatorie, vaccinarea este totuşi recomandată pentru că nu prezintă niciun risc.
PAROTIDITA Şl OREIONUL
Oreionul atinge întotdeauna cele două glande salivare, chiar dacă acestea nu sunt afectate simultan. Parotidita poate fi provocată şi de alţi viruşi. Acest lucru nu înseamnă însă că un al doilea episod de ore ion este inevitabil sau că vaccinul este ineficient.
