Salazionul este un mic chist, iar urciorul, un mic furuncul. Unul se formează în interiorul pleoapei, iar celălalt, pe marginea pleoapei, dar ambele sunt benigne.
In timp ce salazionul este nedureros şi se dezvoltă în câteva săptămâni, urciorul doare imediat şi are o evoluţie foarte rapidă. Cele două afecţiuni sunt benigne, situate pe pleoapă, şi se tratează cu antibiotice şi antiinflamatoare. Uneori trebuie făcută o mică incizie pentru a se extirpa un şalazion fixat în interiorul ţesuturilor pleoapei.
SALAZIONUL
Este mai frecvent la persoanele care au probleme dermatologice: acnee sau secreţie excesivă de sebum.
Salazionul este un mic nodul moale, localizat în grosimea pleoapei inferioare sau superioare, care apare, fără vreo cauză cunoscută, în urma obstrucţiei unei glande Meibomius (în număr de 25-30, aceste glande secretă un fel de grăsime care se combină cu lacrimile pentru a lubrifia corneea). Este destul de vizibil dacă se întoarce pleoapa şi se simte la pipăit atunci când se freacă pleoapa.
Evoluţia şalazionului. In circa o treime dintre cazuri dispare de la sine, dacă nu este închistat. în acest caz, nodului se întăreşte şi se înconjoară de o capsulă fibroasă care îl protejează, aşa că nu poate fi tratat local. Când nodului se infectează cu un stafilococ, marginea pleoapei devine roşie, dureroasă şi se umflă. După vindecare, un şalazion poate apărea mai târziu la cealaltă pleoapă, în acelaşi loc.
Existenţa acestei tendinţe de recidivă ar trebui să-l îndemne pe medic să caute un diabet sau o tulburare de vedere (astigmatism) care a trecut neobservată până atunci.
Tratament. Este bazat pe picături pentru ochi, unguente antiinflamatoare şi antibiotice. Acest gen de tratament durează destul de mult, două săptămâni şi chiar mai mult. Dacă salazionul este închistat sau dacă tratamentul medical este ineficace, deşi urmat temeinic, trebuie extras chistul printr-o intervenţie chirurgicală.
