O sarcină este considerată „cu risc“ dacă reprezintă un pericol pentru mamă şi pentru copil. Cel mai adesea, copilul este expus riscurilor de prematuritate şi de întârziere a creşterii. Mama trebuie să constituie obiectul unei supravegheri atente.
Anumite riscuri sunt legate de maladii pe care mama a putut să le contracteze în timpul sarcinii sau de boli pe care le are de mult timp şi care evoluează încet. Altele sunt asociate vârstei. In toate cazurile, supravegherea mamei şi a viitorului copil pretinde o mare atenţie.
RISCURILE CONSTANTE In cursul primului trimestru al sarcinii, riscurile cele mai frecvente sunt:
– pierderea spontană (accidentală) a sarcinii. Se manifestă prin sângerări vaginale şi dureri pelviene. Pierderea accidentală a sarcinii poate fi stopată printr-un tratament medical asociat cu odihnă;
– sarcina extrauterină. Necesită o intervenţie chirurgicală urgentă;
– sarcina cu vome importante. Este cauzată de modificările hormonale şi necesită odihnă.
Ameninţarea de naştere prematură reprezintă principalul risc al celui de-al doilea trimestru: contracţii uterine nedureroase modifică încetul cu încetul uterul până antrenează o deschidere a colului.
Repausul, de preferinţă în poziţia lungită, şi un tratament pentru relaxarea uterului sunt, în cea mai mare parte a cazurilor, suficiente pentru a împiedica riscul naşterii premature.
In sfârşit, în cursul celui de-al treilea trimestru, anumite afecţiuni – asociate cu riscul naşterii premature – pot complica sarcina; acestea sunt: anemia, hipertensiunea arterială, o infecţie urinară sau o infecţie renală.
Pot apărea, de asemenea, alte probleme legate de făt: excesul de dezvoltare, prea mult sau, dimpotrivă, prea puţin lichid amniotic. Numai medicul poate depista astfel de probleme. Deci, consultarea periodică şi, uneori, frecventă a medicului este absolut necesară pentru a asigura sănătatea mamei şi a copilului.
