Plasma celulară este compusă din citoplasmă, o substanţă ce conţine în proporţie de 60 de procente apă. Aceasta este înconjurată de membrana celulară (membrana cellularis), un strat subţire de piele. Prin membrană ajung în celulă substanţele aflate în mediul ce înconjoară celula (cellula), respectiv sunt evacuate substanţe din celulă către exterior.
Alături de plasma de bază (hialoplasma), în citoplasmă se găsesc şi o serie de organe de dimensiuni microscopice, aşa-numitele organite, ce diferă prin construcţie şi funcţie.
Mitocondriile (mitochondrium) furnizează energie, fiind supranumite şi „centralele energetice” ale celulei. Substanţele nutritive ajunse în celulă, precum glucoza şi grăsimea, sunt „arse” în mitocondrii cu ajutorul oxigenului. Energia produsă astfel este stocată sub forma substanţei ATP (adenozin trifosfat) şi pusă la dispoziţia celulei pentru procesele metabolice sau pentru mişcarea muşchilor.
Reticulul endoplasmatic (riticulum endoplasmaticum) este compus dintr-o membrană pliată ce formează mai multe mici canale. Prin intermediul acestora, reticulul se deplasează prin citoplasmă şi serveşte transportului de substanţe.
Pe canale pot fi găsite deseori mici formaţiuni, ribozomii (ribosoma), care apar însă şi separat, în citoplasmă. Cu ajutorul substanţei conţinute de aceştia, ARN-ul (acidul ribonucleic), are loc sinteza proteinelor. Mai departe, pentru transport, proteinele sunt „ambalate” în mici vezicule formate din membrana reticulului endoplasmatic.
Aparatul Golgi (complexus golgiensis) formează un alt sistem de canale folosit în scopul preluării şi evacuării substanţelor. Acesta are o parte distinctă pentru fiecare dintre aceste procese.
Proteinele produse în ribozomi ajung în aparatul Golgi prin partea destinată preluării de substanţe, sunt prelucrate şi părăsesc apoi celula prin partea destinată evacuării. Mai mult, acest aparat serveşte „împachetării” substanţelor dăunătoare, ce ar putea constitui un pericol pentru celulă.