SENZAŢIA DE MIROS DEZAGREABIL
Perceperea unui miros dezagreabil sau fetid, cunoscută sub numele de cacosmie, poate fi reală sau poate fi rezultatul unei iluzii olfactive la un pacient cu probleme psihice.
Uneori, această senzaţie este reală, întrucât mirosul urât există în realitate, putând fi perceput şi de anturajul persoanei afectate. In acest caz, această senzaţie este provocată de o infecţie a nasului sau a sinusurilor, de o tumoră a foselor nazale sau de un corp străin.
Uneori, această senzaţie este imaginară, neexistând nicio boală sau obstrucţie nazală accidentală care să perturbe funcţionarea normală a simţului mirosului. In acest caz, poate fi vorba de o inflamaţie a nervului olfactiv, de o halucinaţie în cadrul unei boli psihice (schizofrenie), de o depresie foarte- gravă sau de un semn care anunţă o criză de epilepsie.
Cacosmia imaginară poate apărea şi în cursul unei cure de dezintoxicare alcoolică. O anomalie similară este parosmia, care face ca un miros plăcut să fie resimţit ca fiind dezagreabil şi poate produce senzaţie de greaţă: această anomalie este, de asemenea, un semn al unei boli psihice.
TABAGISMUL
Mucoasa nazală este sensibilă faţă de agresiunile chimice produse prin inhalare: printre acestea, tabagismul este fără îndoială cea mai răspândită. Tabagismul poate fi activ sau pasiv, atunci când este implicat mediul fumătorilor. Expunerea la vaporii de nicotină provoacă o modificare, de multe ori ireversibilă, a mucusului care acoperă zona olfactivă şi antrenează astfel o reducere progresivă a facultăţilor olfactive. Acest inconvenient, considerat de mică importanţă de către fumătorii inveteraţi, trebuie să constituie un avertisment serios cu privire la intoxicare.
PIERDEREA GUSTULUI
Pierderea totală sau parţială a gustului, cunoscută sub numele de ageuzie, însoţeşte în cele mai multe cazuri pierderea mirosului, în acest caz, senzaţiile de bază ale gustului se păstrează, dar sunt modificate şi diminuate.
Ageuzia neînsoţită de pierderea mirosului este foarte rară. Cauzele pot fi acelea care au ca rezultat o cavitate bucală uscată, caracterizată de lipsa de salivă şi o deteriorare a papilelor gustative. Ele sunt în principal urmări ale unor tratamente contra cancerului bucalprin radioterapie (acest tratament împiedică salivarea, întrucât afectează glandele salivare), ale unei inflamaţii a cavitaţii bucale (stomatită) sau a limbii (glosită). Pierderea gustului poate fi şi un efectse- cundar al administrării prelungite de tranchilizante sau anti-spastice.
TULBURĂRILE DE GUST Şl MIROS Şl PSIHICUL
Pierderea gustului şi a mirosului este obsedantă şi se regăseşte în permanenţă în gândurile persoanelor care sunt private de aceste simţuri. Aceasta merge uneori atât de departe încât atrage după sine pierderea apetitului şi o tendinţă spre depresie. Un alt factor de anxietate la cei care şi-au pierdut mirosul este teama permanentă că nu vor putea distinge un miros periculos precum o scurgere de gaze în locuinţă sau un miros anormal de ars.