Pielea (cutis) acoperă întreg corpul uman şi formează un strat de delimitare între acesta şi mediul înconjurător. Suprafaţa pielii măsoară 1,6-2,0 m2, iar grosimea ei este de 1-4 mm. Pielea este un organ fără de care nu am putea trăi, alcătuind împreună cu unghiile, părul, glandele mamare, sudoripare, sebacee şi ale mirosului un adevărat sistem. Cel mai exterior strat al pielii se continuă în unele locuri (de deschidere) direct cu mucoasă (spre exemplu la nivelul gurii).
Pielea se compune din trei straturi:
- epidermă (epidermis)
- dermă (dermis)
- ţesut subcutanat (subcutis).
Funcţiile principale ale pielii sunt:
- protecţia corpului de influenţe cu un potenţial impact negativ
- transmiterea de impresii senzoriale.
Pentru a putea îndeplini toate aceste funcţii, pielea deţine o structură tisulară specială. Alături de celule epiteliale şi celule ce formează ţesut conjunctiv, în piele există nervi şi vase sanguine extrem de ramificate.
Pielea este cel mai mare organ de simţ prezent în corpul uman. Ea deţine nenumăraţi receptori şi terminaţii nervoase deosebite, cu care percepe stimuli de atingere, presiune, durere şi temperatură.
Prin intermediul discurilor tactile Merkel, aflate la graniţa dintre epidermă şi dermă, sunt percepute senzaţiile de presiune. O serie de corpusculi tactili ovali (corpusculii MeiBner) aflaţi în mici proeminenţe (papile) ale dermei şi împletiturile de nervi din jurul rădăcinilor firelor de păr înregistrează atingerile.
Termoreceptorii percep senzaţiile de frig (sub 36 °C) şi de căldură (peste 36 °C). Senzaţiile de durere sunt percepute la nivelul terminaţiilor nervoase libere.
