Fobia este teama angoasantă de un obiect sau de o situaţie care totuşi nu prezintă nicio caracteristică periculoasă. Această teamă este, de altfel, recunoscută drept absurdă şi persoana care suferă de ea încearcă adesea un sentiment de ruşine si de devalorizare.
Printre fobii, există de la cele mai banale, precum fobiile faţă de animalele mici (păianjeni, viespi, şerpi) sau fobia de vid (adică vertijul) care nu prezintă, în cele din urmă, decât o neplăcere moderată. Dar fobiile pot, de asemenea, constitui o veritabilă boală, având uneori importante repercusiuni asupra vieţii sociale, familiale şi profesionale a persoanei care suferă de fobie.
MECANISMELE FOBIILOR
Frica este legată de prezenţa unui obiect sau a unei situaţii. Ea dispare atunci când acest obiect sau această situaţie nu mai este prezent. Este motivul pentru care o fobie antrenează un anumit număr de comportamente care constituie tot atâtea stratageme pentru a evita angoasa. Prima dintre aceste stratageme este mişcarea de retragere; obiectul fobiei este evitat cu grijă.
Cea de-a doua stratagemă constă în a fi însoţit în deplasări de către o persoană de încredere, presupusă protectoare. Uneori, un simplu obiect poate fi învestit simbolic cu această putere (a ieşi cu un baston sau o pălărie, de exemplu).
Cea de-a treia stratagemă, mai rară, este fuga: persoana se precipită înaintea situaţiei de care se teme atât de tare.
PENTRU A ÎNŢELEGE MAI BINE CÂŢIVA TERMENI FOLOSITORI
Psihanaliză: disciplină fondată de către Sigmund Freud, bazată pe analiza proceselor inconştiente. Psihoterapeut: persoană care îngrijeşte bolnavii afectaţi de tulburări psihice.
Condiţionare: teorie datorată fiziologului rus Pavlov, conform căreia anumite comportamente pot fi asociate din obişnuinţă anumitor excitanţi sau stimuli ai mediului înconjurător.
