Terapia de recuperare postoperatorie a şoldului şi genunchiului.
Procedurile de protezare a articulaţiilor deteriorate de şold sau genunchi îmbunătăţesc semnificativ mobilitatea şi ameliorează durerea pacienţilor. Tratamentul de recuperare postoperatorie este esenţial pentru maximizarea acestor beneficii.
Primele artroplastii totale de şold (ATŞ)au fost efectuate în perioada anilor 1950, dar erau sortite eşecului din cauza lipsei atât a materialelor adecvate, cât şi a unei metode solide de fixare. Cu toate acestea, în 1961, Şir John Charnley a obţinut un progres major cu metoda sa de „artroplastie cu fricţiune scăzută”, sau proteza articulară, care combină o componentă acetabulară din polietilenă de densitate crescută, cu o tijă metalică (de obicei din oţel inoxidabil). Dacă la acestea se adaugă un ciment acrilic pentru fixarea tijei metalice de la nivelul coapsei. ATŞ devine o procedură de încredere şi de succes.
STRUCTURĂ
Şoldul este o articulaţie de tip bilă în cavitate, care combină mişcarea liberă cu stabilitatea, pentru suportarea greutăţii corpului. De la introducerea ATŞ au existat numeroase tipuri de forme ale componentelor, dar este preferat şoldul „Charnley” pentru ATŞ de rutină la vârstnici. Pentru cei cu structură osoasă de slabă calitate se practică, în general, cimentarea componentelor la locul de fixare.
Pentru persoanele mai tinere există şi opţiunea ATŞ necimentate, care pot fi, în principal, de două feluri: în care osul asigură menţinerea unei fixări strânse, şi cea acoperită cu un strat poros, care are o mică deschidere la suprafaţa componentei protetice pentru a stimula creşterea osului şi după protezare.
