Rabia
Incidenţă
Rabia este răspândită în aproape toată lumea. Marea Britanie, Spania, Scandinavia, Portugalia, Japonia şi unele din insulele Pacificului au eradicat, în prezent, rabia.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că anual apar cam 2000 de cazuri noi în lume. Totuşi, unele autorităţi consideră că numai în India au existat 30 000 de cazuri de deces cauzat de rabie în 1992.
Rabia în România
In România, ultimul caz de rabie a fost înregistrat în 2008, la o femeie muşcată de o vulpe. La noi, principalul animal sălbatic purtător al rabiei este vulpea. In 2008 au fost raportate 951 de cazuri de vulpi infectate pe teritoriul României (dintr-un total de 1 500 de animale infectate în întreaga Uniune Europeană). Vaccinarea vulpilor reprezintă singura metodă de a eradica rabia.
Orice leziune produsă de un animal provenit dintr-o zonă în care rabia este endemică trebuie curăţată cu multă grijă. Ar trebuie făcut un rapel împotriva tetanosului şi profilaxia infecţiei secundare cu antibiotice.
VACCINAREA
Singurul tratament eficient este vaccinarea. Factorul esenţial în gestionarea acestei boli este acela de a anticipa existenţa infecţiei înainte de apariţia simptomatologiei şi de a începe profilaxia postexpunere (PPE). Aceasta este indicată dacă există leziuni produse de o muşcătură, produse de un animal care a atacat nefiind provocat, într-o zonă în care rabia este endemică.
Diagnostic
Inainte de a pune diagnosticul de rabie trebuie exclus cel de tetanos, simptome fiind asemănătoare. Tetanosul are o perioadă de incubaţie mai scurtă şi nu apare hidrofobia.
Dacă este posibil, diagnosticul de rabie ar trebui confirmat la animalul care a produs muşcătura. Acest lucru se realizează prin efectuarea unei biopsii pe creierul animalului, după ce acesta a fost omorât.
Rabia poate fi confirmată în următoarele cazuri:
La persoanele vaccinate, prin izolarea virusului şi identificarea antigenului (proteina fabricată rabie când invadează organismul); La persoanele nevaccinate, prin depistarea în serul acestora a anticorpilor.
TESTUL DE IMUNOFLUORESCENŢĂ
Antigenul rabiei poate fi identificat printr-o tehnică numită imunofluorescenţă, care permite anatomopatologului să observe cantitatea şi distribuţia antigenului într-o secţiune de ţesut. Ţesutul care trebuie testat se poate recolta:
De la nivelul cefei (o biopsie de piele prin toată grosimea acesteia);
Prin biopsie de creier.
TRATAMENTUL ÎNAINTE STABILIRII DIAGNOSTICULUI
Este esenţial ca tratamentul pentru rabie să înceapă înainte de apariţia simptomatologiei. Aceasta deoarece riscul de deces creşte rapid odată cu apariţia simptomelor şi este inevitabil odată ce acestea s-au instalat.
Confirmarea diagnosticului apare, de aceea, cel mai frecvent, după ce tratamentul a fost instituit.
