Pericardita este o inflamaţie a pericardului (membrana alcătuită din tre straturi, ce înconjoară inima), care poate duce la apariţia durerilor la nivelul toracelui.
Pericardul, sau membrana peri-cardică, are în interior lichid ce umezeşte membranele, permiţând mişcarea uşoară a acestora, în timpul contracţiei inimii. Pericardul limitează şi distensia inimii şi acţionează ca o barieră împotriva infecţiilor.
Pericardita poate fi acută [apărută brusc) sau cronică (instalată treptat) şi poate fi însoţită, uneori, de semne de inflamaţie a muşchiului ce formează peretele inimii, numit miocard.
Cele mai frecvente cauze de per -cardită sunt:
Anumite infecţii virale;
Infarctul miocardic;
Infecţie bacteriană ce ajunge la nivelul pericardului prin fluxul sanguin sau direct de la plămâni (destul de rar).
In ţările în curs de dezvoltare, tuberculoza poate fi o cauză frecventă a pericarditei.
Anumite boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă;
Cancerul – celulele tumorate se pot răspândi, ajungând la nivelul pericardului,în mod clasic de la plămân sau sâni;
Traumatismele toracice; Insuficienţa renală.
In unele cazuri cauza pericarditei nu poate fi precizată.
Simptomatologie – Simptomatologia se poate instala rapid, în pericarditele virale, ea poate să apară în decurs de câteva ore.
SIMPTOME ACUTE – Principalele simptome ale pericarditei sunt:
Durerea localizată în centrul toracelui, în spatele sternului, ce poate iradia către umeri sau gât. Durerea este agravată, în mod clasic, de respiraţia profundă, poziţia culcat şi de deglutiţie şi este ameliorată de poziţia în şezut, aplecat înainte;
Febră uşoară;
Revărsat pericardic.în care lichidul se acumulează în interiorul pericardului şi poate împiedica inima să se contracte eficient. Un revărsat pericardic poate produce o senzaţie de presiune retrosternală. El poate duce şi la insuficienţă cardiacă, tipic asociată cu dispnee şi edeme la nivelul gleznelor.
SIMPTOME CRONICE
în rare cazuri, inflamaţia pericar-dică persistentă poate urma unei pericardite de origine infecţioasă, tuberculoasă, virală sau bacteriană, sau unei artrite reumatoide. Pericardul se îngroaşă şi la nivelul lui apar cicatrice, care strâng pericardul în jurul inimii, împiedicând umplerea lui corectă. Simptomele asociate cu afectarea pe termen lung, cunoscută ca pericardită con-strictivă, includ:
Oboseală; Edem la nivelul gleznelor;
Fibrilaţie atrială (contracţii miocardice rapide şi neregulate).
Incidenţă
Pericardita poate să apară la orice vârstă. Infecţiile virale reprezintă cauza cea mai frecventă la adulţii tineri. La persoanele mai vârstnice afecţiunea se datorează cel mai frecvent unui infarct miocardic. Aproximativ 20 la sută dintre pacienţi dezvoltă pericardită la scurt timp după instalarea unui infarct miocardic.
