Examinarea umărului
Articulaţia umărului este cea mai mobilă articulaţie din corp şi este predispusă traumatismelor. Examinarea umărului implică o serie de mişcări pentru aprecierea mobilităţii articulaţiei.
Articulaţia umărului este o articulaţie sferică între cavitatea glenoidă a scapulei (osul omoplatului) şi capătul superior al humerusului (os al braţului). Deseori, pacienţii vin la camera de gardă acuzând dureri sau înţepenirea articulaţiei umărului şi pentru a putea pune un diagnostic corect este necesară o examinare atentă.
Medicul îi va pune pacientului câteva întrebări cu caracter general, care să îl ajute în stabilirea diagnosticului. Acestea includ precizări în legătură cu natura simptomelor, de cât timp au apărut acestea, dacă durerea se menţine şi pe parcursul nopţii şi dacă pacientul a suferit recent vreun traumatism.
ANALIZAREA ARTICULAŢIEI
Medicul va examina apoi structurile osoase şi muşchii din jurul articulaţiei, ce pot releva natura problemei existente. Sensibilitatea sau umflăturile de la nivelul oaselor şi muşchilor, precum şi orice deformare a oaselor vor fi consemnate.
Pacientului i se va cere să mişte braţul în direcţii variate şi aceste mişcări vor fi comparate cu cele de amplitudine normală ale articulaţiei. Orice limitare a amplitudinii mişcării, ca şi apariţia durerii la mişcare se consemnează şi o serie de mişcări pot fi testate iarăşi, de data aceasta cu opunerea de rezistenţă, medicul ţinând braţul pacientului în sensul împiedicării mişcării. Durerea la mişcarea braţuluiîmpo-triva unei rezistenţe este sugestivă pentru o afecţiune musculară sau tendinoasă.
Tipuri de leziuni ale umărului
Datorită mobilităţii articulaţiei umărului precum şi a lipsei de adâncime a cavităţii glenoide, umărul se poate luxa destul de uşor. Acest lucru se întâmplă frecvent în cadrul activităţilor sportive, atunci când o persoană cade pe braţul întins. Capul humerusului ajunge în faţa sau dedesubtul (ca în imagine) cavităţii glenoide, aşa încât umărul pare aplatizat pe partea respectivă. în aproximativ 5% din cazuri se produc şi leziuni nervoase.
Clavicula este unul dintre oasele corpului cel mai frecvent fracturate. Este un os lung, curbat, care are rolul de susţinere a umărului în exterior, pe partea laterală a toracelui. Clavicula se vede şi poate fi palpată uşor şi de aceea o fractură la acest nivel este evidentă. Capetele de la nivelul fracturii claviculare sunt, de obicei, împinse, unul peste celălalt, capătul extern al claviculei fiind tras în jos de greutatea braţului.
Sindromul coafei rotatorilor provoacă durere la mişcarea de ridicare a umărului. Durerea apare datorită leziunilor coafei rotatorilor, reprezentată de un grup de muşchi ce se găseşte în faţa, deasupra şi în spatele umărului. Aceşti muşchi sunt importanţi în mişcările umărului şi în menţinerea stabilităţii articulaţiei. Unul dintre muşchi se poate inflama, provocând durere la mişcarea de abducţie (mişcarea de depărtare a braţului de corp, înspre lateral).
