sistemul-olfactiv
Nervii olfactivi sunt nervi senzitivi de mici dimensiuni, responsabili cu mirosul. Ei merg de la mucoasa nazală către bulbii olfactivi.
Nervii olfactivi transmit simţul special al mirosului de la celulele receptoare din cavitatea nazală, către creier.
EPITELIUL OLFACTIV
Epiteliul olfactiv este o parte a mucoasei ce căptuşeşte cavitatea nazală şi conţine receptori celulari speciali, specializaţi pentru simţul mirosului. Se găsesc în partea superioară a cavităţii nazale şi la nivelul septului, peretele ce desparte cele două părţi ale cavităţii nazale.
Receptorii olfactivi sunt neuroni specializaţi, sau celule nervoase ţi sunt capabili să detecteze substanţele mirositoare prezente sub forma unor particule, în aer.
NERVII OLFACTIVI
Informaţiile de la receptorii olfactivi sunt transmise către creier prin terminaţiile lungi ale acestor neuroni, numite axoni, care se grupează laolaltă pentru a forma aproximativ 20 de mănunchiuri. Aceste fascicule sunt adevăraţii nervi olfactivi, care trec prin lama ciuruită (cribriformă) a osului etmoid, către bulbii olfactivi din cavitatea craniană.
Fibrele nervilor olfactivi fac legătura (sinapsa] cu neuronii din bulbul olfactiv.
BULBII OLFACTIVI
Bulbii olfactivi sunt două mase ovo-ide, situate de o parte şi de alta a creierului, din care fac parte, aşezate sub lobul frontal şi deasupra lamei ciuruite a etmoidului; din ei pleacă fibre nervoase, adunate sub formă de tracturi, către emisferele cerebrale.
Neuronii specializaţi, de dimensiuni mari, cunoscuţi sub numele de celule mitrale, se conectează cu nervii olfactivi din interiorul bulbului şi această legătură permite transmiterea informaţiei despre miros de la nervii olfactivi, către creier. Axo-nii acestor celule mitrale transportă informaţia către centrii olfactivi din creier, pe calea fracturilor olfactive.
Pierderea simţului mirosului
Pierderea simţului mirosului, cunoscută sub denumirea de anos-mie, poate afecta una sau ambele părţi ale nasului şi poate fi permanentă sau temporară.
Principala acuză a pacienţilorcu anosmie este, mai degrabă, pierderea gustului, decât a mirosului. Aceasta deoarece mare parte din ceea ce noi considerăm a fi senzaţie de gust este, de fapt detectarea mirosurilor din alimente. Fără acest simţ al mirosului, limba poate discerne doar patru gusturi: dulce, amar, acru şi sărat.
EFECTELE ÎNAINTĂRII ÎN VÂRSTĂ
Pe măsură ce corpul îmbătrâneşte, apare o pierdere progresivă a fibrelor olfactive. De aceea, persoanele în vârstă se plâng că mâncarea şi-a pierdut „gustul”, aceasta fiind datorată, de fapt, pierderii simţului mirosului.
TRAUMATISMELE CRANIENE
Loviturile la nivelul capului pot duce la rupturi ale bulbilor olfactivi, sau la rupturi ale plăcii ciuruite, care este un os delicat. Aceasta poate duce la anosmie, ce afectează de obicei, o singură nară.
RINITELE
Riniţele, sau inflamaţiile mucoasei ce căptuşeşte cavităţile nazale, pot să apară ca rezultat al unei infecţii virale, cum ar fi o răceală banală sau ca efect al unor alergii, cum ar fi rinita de fân. Aceste situaţii duc, de obicei, la congestia nazală, cu înfundarea nasului, sau determină secreţii nazale cu strănut.
In aceste afecţiuni este frecvent ca persoanele respective să resimtă o pierdere temporară a mirosului, ca urmare a implicării epiteliului olfactiv.
