Articulaţia genunchiului este învelită parţial într-o capsulă şi stabilitatea ei este asigurată de ligamente. în jurul genunchiului există o bursă, ce permite ca mişcările în articulaţie să fie line.
Spre deosebire de oasele ce intră în articulaţia şoldului, oasele ce formează articulaţia genunchiului nu se potrivesc între ele în acelaşi mod ce conferă stabilitate. Din această cauză, stabilitatea articulaţiei genunchiului depinde în mare măsură de ligamentele şi muşchii ce o înconjoară.
Cavitatea articulară a genunchiului este înconjurată de o capsulă fibroasă. Ligamentele ce susţin articulaţia genunchiului pot fi împărţite în două grupe,în funcţie de relaţia lor cu capsula articulară.
LIGAMENTELE EXTRACAPSULARE
Ligamentele extracapsulare se găsesc în exteriorul capsulei articulare şi acţionează pentru a preveni hiperextensia gambei, adică îndoirea gambei peste coapsă, în faţă. Aceste ligamente sunt:
■ Tendonul cvadricepsului – se întinde de la muşchiul cvadriceps femural. El susţine partea din faţă a genunchiului (nu este ilustrat)
M Ligamentul colateral peronier (sau lateral) – un ligament puternic ce leagă capătul inferior alfemurului, pe partea externă a osului, de capul peroneului.
■ Ligamentul colateral tibial (sau medial) – un ligament sub formă de bandă rezistentă, aplatizat, ce merge de la capătul inferior al femurului, pe partea interioară a acestuia, către tibie. El este mai puţin rezistent decât ligamentul colateral peronier şi suferă mai frecvent leziuni.
■ Ligamentul oblic popliteu – acest ligament întăreşte capsula pe partea din spate (nu se vedeîn imagine).
Ligamentele intracapsulare
Ligamentele intracapsulare leagă tibia de femur în interior, în zona centrală a articulaţiei genunchiului şi previn luxaţia genunchiului în faţă şi în spate.
LIGAMENTELE ÎNCRUCIŞATE
Principalele ligamente intracapsulare se numesc ligamente încrucisate.
Ligamentele încrucişate, aflate în interiorul capsulei articulare, formează o încrucişare, aşa cum le spune şi numele. Acţiunea lor este de a preveni dislocarea antero-posterioară a articulaţiei şi de a stabiliza capetele articulare.
sate şi sunt în număr de două, dispuse în cruce unul este celălalt.
■ Ligamentul încrucişat anterior -aceasta este cel mai slab dintre cele două ligamente încrucişate şi este destins atunci când genunchiul este flectat şi întins atunci când genunchiul este în extensie.
■ Ligamentul încrucişat posterior – acest ligament se întinde în timpul flexiei şi este foarte important pentru asigurarea stabilităţii genunchiului, atunci când trebuie susţinută greutatea corpului pe genunchiul aflat în flexie (cum este cazul la coborârea unei pante).
