Bazinul sau pelvisul osos are formă de pâlnie şi este format din oasele coxale, sacru şi coccis. Oasele bazinului constituie locul de inserţie a numeroşi muşchi importanţi şi totodată, asigură protecţia organelor pelvine, care au importanţă vitală.
Oasele pelvisului formează o structură inelară care face legătura dintre coloana vertebrală şi membrele inferioare şi protejează conţinutul pelvin, inclusiv organele reproducătoare şi vezica urinară.
Oasele bazinului, pe care se prind numeroşi muşchi puternici, permit transferul greutăţii corpului pe membrele inferioare, în condiţii de cât mai mare stabilitate.
Pelvisul are formă de pâlnie şi este format din oasele coxale, sacru şi coccis. Oasele coxale se întâlnesc anterior la nivelul simfizei pubieneşi se unesc posterior cu osul sacru. în partea din spate a bazinului, sacrul se continuă cu coccisul.
Bazinul poate fi împărţit printr-un plan imaginar care trece prin promontoriul sacral şi simfiza pubiană, în două regiuni şi anume:
■ Deasupra promontoriului sacral se deschide pelvisul mare, care adăposteşte conţinutul abdomenului inferior;
■ Dedesubtul acestui plan se găseşte pelvisul mic (pelvisul pro-priu-zis); la femei, acesta formează canalul pelvin îngustat, prin care trece copilulîn timpul naşterii.
Bazinul osos este format din oasele coxale, sacru şi coccis. In imagine este prezentat pelvisul femeii adulte, adaptat pentru naştere.
Diferenţele dintre pelvisul masculin şi feminin
Intre numeroasele diferenţe existente între scheletul masculin şi cel feminin, cele mai importante se constată la nivelul bazinului.
Diferenţele dintre pelvisul masculin şi cel feminin se pot atribui la doi factori: necesităţile procesului naşterii şi faptului că,în general, bărbaţii sunt mai masivi şi mai musculoşi decât femeile, lată câteva dintre cele mai evidente diferenţe:
■ Structura generală – pelvisul masculin este mai masiv, cu oase mai groase;
■ Strâmtoarea superioară – intrarea în pelvisul propriu-zis are forma unui oval larg la femei, fiind însă mai îngustă şi în formă de inimă la bărbaţi;
■ Canalul pelvin – interiorul pelvisului propriu-zis are o formă aproximativ cilindrică la femei, în timp ce la bărbaţi este conică;
■ Arcada pubiană – unghiul format de marginile inferioare ale oaselor pubiene, aflat în partea anterioară a pelvisului, este mai mare la femei 1100 de grade sau mai mult) decât la bărbaţi (maximum 90 de grade).
Aceste diferenţe, laolaltă cu cele rezultate în urma măsurătorilor mai amănunţite, pot fi utilizate în criminalistică şi antropologia medico-le-gală, pentru determinarea sexului unui schelet.
Pelvisul masculin diferă de cel feminin prin faptul că este mai masiv, cu oase mai groase. La bărbaţi, arcada pubiană este mai îngustă, iar simfiza pubiană mai adâncă.
