februarie 1, 2011

Masticatia – Muşchii mandibulei permit dinţi­lor să ocluzeze (să se suprapună corect), să se deschidă în plan ver­tical şi să gliseze în plan orizontal. Prima mişcare e necesară pentru a muşca hrana, cea de-a doua pentru a o mărunţi.

Ligamentul peridontal al fiecărui dinte conţine receptorii care pro­tejează dinţii şi ţesutul înconjurător împotriva distrugerii prin muşcare sau mestecare. Aceşti receptori sunt sensibili la atingere şi trans­mit impulsuri către sistemul nervos central, informând asupra poziţiei şi mişcării mandibulei, a presiunii exercitate asupra dinţilor.

Creierul răspunde prin trimiterea impulsurilor care controlează pozi­ţia mandibulei şi a muşchilor ataşaţi (implicit, poziţia dinţilor) permiţând desfăşurarea normală a procesului de mestecare (masticaţia).

Dantura umana reprezintă partea cea mai dură şi mai rezistentă dintre toate organele corpului. Ea joacă un rol vital în digestia alimentelor, ajutând la fragmentarea acestora în bucăţi mai mici, prin muşcare şi masticaţie (mestecare). poze si imagini dintii umani Dantura este folosită la meste-carea şi triturarea alimentelor în bucăţi mai mici. Acţiunea de mes­tecare creşte suprafaţa prin care alimentele sunt expuse enzime-lor digestive, prin aceasta grăbind procesul de digestie. Dantura are un rol impor­tant şi în vorbire – dinţii, buzele şi limba permit articularea cuvinte­lor prin controlarea fluxului aeru­lui ce trece prin cavitatea bucală, în plus,…

Tuberculoza este o cauză importantă de deces, în întreaga lume, fiind din nou în creştere în ţările dezvoltate. Cel mai frecvent, boala afectează plămânii, dar se poate localiza şi la nivelul altor organe din corp.

Tuberculoza (TBC) este o infecţie produsă de bacteria numită Myco­bacterium tuberculosis. Ea poate afecta orice organ, dar cel mai frecvent sunt atacaţi plămânii. In secolul al XlX-lea, tuberculoza era responsabilă de aproximativ unul din cinci decese.

In prima jumătate a secolului al-XX-lea s-a observat, în ansamblu, o scădere a acestei cifre, probabil datorită îmbunătă­ţirii alimentaţiei şi a condiţiilor de viaţă, dar şi datorită descoperirii antibioticelor.

>OSTEITAinflamaţie la nivelul osului. Aceasta poate să apară ca urmare a unei infecţii, traumatism, tumori sau alte boli osoase. Osteita defor­mantă, cunoscută şi sub numele de boala Paget,esteoafecţiuneosoasă în care ţesutul osos hiperactiv este înlocuit de o structură osoasă moale, de volum mărit. Ea apare cel mai frecvent la persoane trecute de 60 de ani, dar există şi o formă de boală Paget juvenilă.

OSTEOTOMIE

Operaţia de secţionare (tăiere) a unui os în două fragmente. Cape­tele sunt apoi realiniate, în aştep­tarea procesului de vindecare. Este un procedeu obişnuit de reducere a durerii şi atenuare a deformări­lor la pacienţii care suferă de hallux valgus (deformarea degetului mare…

OSTEOPOROZĂ Reducerea masei de ţesut osos normal care poate rezulta în urma înaintării în vârstă sau din cauza imobilizării. Este cauzată de reab-sorbţia excesivă a osului şi duce la creşterea riscului de fracturi. Osteoporoza survine frecvent după instalarea menopauzei, dar poate fi întâlnită şi la bărbaţi. Ea poate fi indusă şi de tulburările metabo­lismului steroidic, inclusiv boala Cushing, precum şi de tratamentul pe termen lung cu hormoni stero-izi. Diagnosticul nu se poate efec­tua numai pe baza unei radiografii simple, investigaţia de elecţie fiind DEXA (absorbţiometria duală cu raze X), deşi aceasta nu este încă disponibilă pe scară largă. OSTEOSARCOM Cea mai frecventă forma de tumoră osoasă, care apare de obicei la nive­lul…