Tuberculoza – Cauze si Tratament0 Comments

Publicat in:


>Infecţia HIV creşte în mod semnifi­cativ riscul de apariţie a tuberculo­zei, iar aceasta tinde să accelereze evoluţia bolii HIV. în ansamblu, una din trei persoane cu SIDA va muri de tuberculoză. Unii pacienţi HIV pozitiv nou depistaţi vor necesita un test cutanat la tuberculină, prin care să se evalueze gradul de imu­nitate. Dacă testul este pozitiv in absenţa semnelor de tuberculoză activă, se recomandă administra­rea profilactică de antibiotice, prin­tre care şi izoniazidă.

DIAGNOSTIC Şl TRATAMENT

Printre simptomele de tuberculoză activă se numără febra, transpira­ţiile nocturne, scăderea în greutate şi oboseala. în cazul unei infecţii pulmonare va fi prezentă şi tuşea persistentă, uneori cu eliminarea unei spute sanguinolente. Diagnos­ticul este confirmat prin examina­rea la microscop şi efectuarea de culturi din fluidele relevante ale organismului, de obicei din spută. Tuberculoza pulmonară necom­plicată necesită tratament timp de şase luni, cu patru medicamente în primele două luni şi cu două medi­camente în următoarele patru.
în caz de tuberculoză extrapul-monară sau rezistenţă la medi­camente suspicionată sau confir­mată, se apelează la scheme de tratament mai complicate şi mai de lungă durată. Este esenţial ca pacienţii să ia medicamentele în mod corect, pentru a preveni ast­fel recidivele sau dezvoltarea unei forme de tuberculoză rezistentă la tratament. La unele persoane poate fi nevoie de supraveghe­rea tratamentului. Unele medi­camente antiretrovirale reacţio­nează cu medicamentele antitu-berculoase.

INFECŢII MICOBACTERIENE ATIPICE

Aceste microorganisme înru­dite cu cele care produc tuberculoza, ca de exemplu Mycobacte­rium avium-intracettutare (MAI), se găsesc în mediu şi afectează de regulă pacienţii cu imunode­ficienţă marcată. Pacienţii cu un număr de celule CD4 mai mic de 50 celule/microl. necesită admi­nistrarea profilactică de antibio­tice. Simptomele de infecţie sunt adeseori nespecifice şi includ febră, transpiraţii, scădere în gre­utate şi mărirea ganglionilor lim­fatici. Diagnosticul poate fi confir­mat prin hemocultură.
Tratamentul implică două sau mai multe antibiotice luate pe parcursul întregii vieţi. Cu toate aces­tea, este posibil ca acest trata­ment de întreţinere să fie între­rupt la pacienţii la care se con­stată refacerea susţinută a siste­mului imun datorită terapiei anti­retrovirale.


Pacienţii cu imunodeficienţă sunt mai susceptibili la infecţiile cu micobacterii. Acestea pot produce mărirea ganglionilor limfatici, ca de exemplu a celor de la nivelul gâtului (cervicali).


Sarcomul Kaposi
Inainte de apariţia SIDA, sarcomul Kaposi, o tumoră a vaselor de sânge, evolua de obicei ca o lezi­une cutanată cu dezvoltare lentă. La pacienţii HlV-pozitivi cu
Imunodeficienţă severă, sarcomul Kaposi se poate comporta ca o formă agresivă de cancer, ce implică organe ca plămânul, fica­tul, intestinul şi pielea. La ora actuală se presupune că această tumoră este cauzată de virusul herpetic uman 8 (VHU8), desco­perit relativ de curând, deşi infec­ţia HIV creste riscul de dezvoltare
a sarcomului Kaposi. Unele studii sugerează că dezvoltarea sarco­mului Kaposi poate să nu fie nea­părat un indicator de înrăutăţire a prognosticului, ducând unii specia­lişti la ipoteza includerii sale prin­tre bolile definitorii pentru SIDA.

TRATAMENT

Cel mai obişnuit aspect al tumorii este cel al unor leziuni de culoare rozaliu-violacee, care pot fi tur­tite, reliefate sau nodulare. Sarco-mul Kaposi poate afecta şi orga­nele interne şi poate fi diagnos­ticat pe baza aspectului său, sau printr-un examen bioptic.
Apariţia tratamentelor antire­trovirale a dus la scăderea sem­nificativă a incidenţei sarcomului Kaposi. Mai mult, tumora poate regresa prin iniţierea terapiei antiretrovirale. Celelalte tipuri de tratamente includ radioterapia şi chimioterapia.

Sarcomul Kaposi este o tumoră care se dezvolta la nivelul vaselor de sânge din piele. De obicei este o formă de cancer cu dezvoltare lentă, care însă poate deveni agresiv la persoanele infectate cu HIV.

Cancerul Cervical Invaziv
Femeile infectate cu HIV, mai ales cele imunodeficiente, prezintă un I risc crescut de apariţie a leziunilor cervicale premaligne (displazie) şi cancer cervical. Cancerul cervical este de obicei asimptomatic până în stadii avansate, când prognosticul este prost. Astfel, depistarea precoce şi tratamentul acestor leziuni premaligne, repre­zintă principalul obiectiv al îngriji-1 rii pacientelor.
Toate femeile nou depistate ca fiind HlV-pozitive trebuie să efectueze un examen ginecolo­gic şi un frotiu cervical, care se va repeta după şase luni. Dacă ambele frotiuri sunt negative, pacienta va reveni pentru efectu­area frotiului o dată pe an.
Femeile cu istoric de displazie trebuie să efectueze o colposco-pie la fiecare şase luni. în funcţie de gradul dispiaziei, leziunile sunt fie monitorizate cu ajutorul colpo­scopies, fie supuse tratamentului cu laser.

Această imagine colposcopică evidenţiază existenţa unor leziuni cervicale precanceroase. Celulele anormale prezintă un rise crescut de transformare malignă.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Tuberculoza – Cauze si Tratament

Lasă un răspuns