>Majoritatea naşterilor au loc într-o secţie de spital. Cu toate acestea, în unele ţări există un număr tot mai mare de femei care aleg să nască acasă, dorindu-şi ca acest eveniment să reprezinte o experienţă mai personală.
In trecut, naşterea copiilor acasă reprezenta singura posibilitate aflată la dispoziţia femeilorînsăr-cinate. Doardin secolul trecut spitalele au devenit locul obişnuit în care au loc naşterile.
în timp ce multe dintre femei se simt mai în siguranţă în cadrul unei secţii de spital, unele se pot simţi intimidate de aparatură şi de luminile strălucitoare prezente inevitabil în astfel de instituţii şi pot opta pentru a naşte la domiciliu. Unele mame aleg o astfel de naştere deoarece li se pare că astfelvor beneficia de un cadru mai natural pentru naştere.
Un alt motiv pentru care unele femei aleg să nască acasă este că astfel, partenerul lor şi, în funcţie de împrejurări şi alţi membri ai familiei, au posibilitatea să se implice mai mult în acest proces.
Naşterile la domiciliu devin tot mai populare pe măsură ce un număr tot mai mare de femei preferă să deţină un control mai mare asupra sarcinii şi doresc ca naşterea să reprezinte mai degrabă o experienţă personală decât un eveniment medical.
Cercetările au arătat că femeile care nasc acasă sunt mai relaxate de obicei în timpul travaliului şi în consecinţă, va exista o mai mică probabilitate ca ele să necesite mijloace analgezice.
Când femeia se prezintă pentru prima oară la medicul de familie pentru confirmarea sarcinii, ea va fiîntrebată de felulîn care doreşte să nască. Astfel are ocazia să discute despre dorinţele ei şi opţiunile existente.
De cele mai multe ori, naşterea la domiciliu este la fel de sigură ca şi cea în condiţii de spital. Cu toate acestea, dacă o femeie are un istoric medical încărcat (ca de exemplu o naştere dificilă în antecedente! sau prezintă un risc crescut de apariţie a unor complicaţii în cursul naşterii (de exemplu în caz de prezentaţie pelvină], care ar putea necesita asistenţă medicală de specialitate, atunci medicul de familie o va sfătui să nu nască acasă.
Din momentul luării deciziei de naştere la domiciliu, se va alege o moaşă cu experienţă. Aceasta va ajuta mama pe tot parcursul sarcinii şi va asista naşterea. într-un număr redus de cazuri este nevoie de prezenţa a două moaşe în cursul travaliului.
Naşterile la domiciliu sunt în general sigure atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Cu toate acestea, dacă moaşa sau medicul suspicionează existenţa unor posibile complicaţii, care ar putea afecta într-o măsură, oricât de mică, copilul sau mama, se va recomanda naşterea la spital.
Inainte de termenul stabilit, moaşa va vizita mama la domiciliu, pentru a se asigura că există condiţiile adecvate pentru naştere. Accesul facilîn casă (în cazul în care apare necesitatea transportării urgente la spital), condiţiile bune de aerisire şi încălzirea adecvată, asigurarea iluminării şi a apei curente sunt toate esenţiale.
De obicei, moaşa îi va da mamei o listă cu articole utile pe care aceasta trebuie să le aibă la dispoziţie, printre care: Găleţi – utile pentru ca mama să stea pe ele, pentru depozitarea placentei şi pentru curăţenie;
■ Prosoape şi cârpe curate; o lampă cu suport flexibil;
■ Un termometru;
■ Dezinfectant şi prosoape de hârtie;
■ Pungi şi folii de plastic;
■ Obiecte şi dorinţe personale, ca de exemplu o muzică liniştitoare şi lumânări care să ajute relaxarea în cursul naşterii.
Moaşa va aduce cea mai mare parte a echipamentului său în momentul naşterii, darîn jurul momentului în care sarcina împlineşte 36 de săptămâni, va trimite un pachet în care se găsesc instrumentele de prindere şi secţionare a cordonului ombilical, ca şi o serie de comprese şi pansamente sterile.
în ziua naşterii, moaşa va aduce un monitor al bătăilor cordului fetal pentru a verifica frecvenţa cardiacă a bebeluşului şi un sfin-gomanometru pentru măsurarea tensiunii arteriale a mamei.
Pentru asigurarea analgeziei în cursul travaliului, moaşa va aduce un cilindru de Entonox (gaz şi aer) şi, dacă este necesar, petidină.
în caz de urgenţă, moaşa va avea echipamentul de resuscitarea copilului, care include: oxigen, echipament de intubaţie (pentru menţinerea căilor respiratorii deschise), precum şi un cateter urinar şi un extractor de mucus (pentru curăţarea căilor respiratorii ale copilului).
