ARTICULAŢIA COXOFEMURALA – Anatomia corpului uman0 Comments

Publicat in:


>O structură simplă, dar eficientă
Articulaţia coxofemurală sau articulaţia şoldului face legătura dintre femur şi osul iliac şi este una dintre cele mai robuste articulaţii ale corpului uman, îmbinând stabilitatea cu mobilitatea, datorită combinaţiei dintre o capsulă articulară foarte rezistentă şi trei ligamente groase.
► CAPSULA ARTICULARĂ
► LIGAMENT ILIOFEMURAL
► LIGAMENT ISCHIOFEMURAL
► MARELE TROHANTER AL FEMURULUI


Descriere
► O articulaţie sinovială şi sferoidă
► Ea este considerată o articulaţie sinovială deoarece oasele se articulea­ză într-un spaţiu numit cavitate articu­lară. Aceasta este acoperită cu un strat de cartilaj hialin, cartilajul articular, care acoperă oasele cu un strat neted, ceea ce reduce fricţiunea în timpul mişcărilor şi amortizează şocurile.
►în acelaşi timp este sferoidă, ceea ce înseamnă că suprafaţa sferică a unui os, în cazul de faţă femurul, se adaptează la cavi­tatea concavă şi profundă, în formă de ceaşcă, a unui alt os, în acest caz, osul şol­dului (osul iliac). Acetabulul, cavitatea deli­mitată de osul ilion, de osul ischion şi de osul pubis, unde se articulează capul rotun­jit al femurului, limitează, prin adâncimea sa, amplitudinea mişcărilor, dar conferă o forţă importantă articulaţiei. Pe latura sa anterioară, există o scobitură, incizura ace-tabulară, care formează un foramen (ori­ficiu) care serveşte drept loc de trecere pen­tru nervi şi pentru vasele sanguine.

Elemente

 Capsula articulară

Foarte densă şi foarte rezistentă, ea se în­tinde de la circumferinţa acetabulului pâ­nă la colul femural. Fibrele sale, circulare şi longitudinale, formează, pe de o parte, un colier în jurul colului femural: zona orbi­culară. Pe de alta parte, ele sunt consoli­date prin intermediul a trei ligamente: femural, pubofemural şi ischiofemural.

 Ligamentele

 Ligamentul ilio­femoral reprezintă porţiunea îngroşată a capsulei articulare, care se întinde de la spina iliacă a osului iliac până la linia intertrohanterică femurală (care separă cele două trohantere).

►Ligamentul pubo­femural, o altă parte îngroşată a capsulei de la partea pubiană a circumferinţei acetabulului până la colul femural.
► Ligamentul ischiofemural face legă­tura dintre peretele ischiatic al aceta­bulului şi colul femural.
► Ligamentul capului femural este o bandă triunghiulară plată, care se întinde de la cavitatea acetabulului până la faţeta capului femural, fovea capitis (foseta capului femural).
► Ligamentul transversal al acetabu­lului. Legat de ligamentul capului femu­ral şi de capsula articulară, foarte rezis­tent, acest ligament susţine labrumul acetabular.
► Labrumul acetabular
Acesta este un inel de cartilaj fibros, fixat pe circumferinţa acetabulului.
Mişcări

Extrema stabilitate a articulaţiei coxofe-murale este datorată rezistenţei capsulei sale articulare, precum şi felului în care femurul se inserează în acetabul şi în muş­chii care îl înconjoară. Mişcările în trei pla­nuri, permise de forma sa sferoidă, sunt următoarele:
► Flexia
► Extensia
► Abducţia
► Rotirea
Toate aceste mişcări sunt limitate, în ceea ce priveşte amplitudinea, de adân­cimea acetabulului.

Artroplastia
Aceasta este intervenţia care permi­te înlocuirea unei articulaţii grav deteriorate, ca urmare a unei boli, cum ar fi artrita, sau a unui trauma­tism, cu o articulaţie artificială. Chiar dacă aplicarea acestei tehnici este posibilă în cazul majorităţii articu­laţiilor, cel mai frecvent înlocuite sunt articulaţiile coxofemurale, scapulo-femurale şi cele ale genunchiului.
► Mecanism. în timpul operaţiei, se înlătură extremităţile oaselor dete­riorate şi se înlocuiesc cu compo­nente din metal, ceramică sau mate­rial plastic. Scopul artroplastiei este acela de a calma durerea şi de a mări amplitudinea mişcărilor.
► Pentru articulaţia coxofemurală: în fiecare an, sunt practicate mii de artroplastii parţiale ale şoldului (când este afectat doar femurul), şi de artroplastii totale, (când sunt afec­tate atât acetabulul cât şi capul femural): se remodelează acetabu­lul, astfel încât noul cap artificial să se adapteze perfect la acesta. Este înlăturat capul femural şi se mode­lează centrul femurului, astfel încât să fie posibilă inserarea componen­tei femurale. Componenta acetabu-lară este din polietilenă, iar compo­nenta femurală din oţel aliat cu crom şi cobalt, din aliaj de titan sau chiar din oţel inoxidabil. Aceste materia­le sunt concepute astfel încât să reziste la un nivel ridicat de presiu­ne şi să nu declanşeze reacţii ale sis­temului imunitar. Acestea sunt fixa­te pe părţile sănătoase ale osului prin intermediul cimentului acrilic, care formează o legătură mecanică.
► Dezvoltare. Cercetătorii încear­că în permanenţă să amelioreze calitatea cimentului acrilic şi să des­copere mijloace de stimulare a creş­terii ţesutului osos în jurul implan­turilor. Eventualele complicaţii care pot apărea sunt: infecţia, formarea de cheaguri de sânge, dezlipirea sau deplasarea componentelor pro­tezei, precum şi leziunile nervoase.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

ARTICULAŢIA COXOFEMURALA – Anatomia corpului uman

Lasă un răspuns

Schimba setarile cookie!