>Rectul şi canalul anal au o vascularizaţie bogată. O reţea de vene adună sângele din această regiune.
Sub mucoasa rectului şi a canalului anal se găseşte o reţea de vene mici, ce alcătuieşte plexul venos rectal. 
Acesta are două părţi:
■ Plexul venos rectal intern – se află chiar sub mucoasă;
■ Plexul venos rectal extern – se află deasupra stratului muscular.
Acestea primesc sângele provenit din ţesuturi şi îl transportă către venele cu calibru mai mare, din zonă. Aceste vene sunt venele rectale superioară, medie şi inferioară, care colectează sângele din porţiunile corespunzătoare ale rectului.
Plexul venos intern al canalului anal colectează sângele din două direcţii, pe fiecare parte a liniei pectineale. Deasupra acestui nivel sângele este colectat în principal în vena rectală superioară, în timp ce de dedesubt sângele ajunge în vena rectală inferioară.
VASCULARIZATIA ARTERIALĂ
Rectul primeşte sânge din trei surse diferite. Partea superioară este irigată cu sânge de către arterele rectale superioare, partea inferioară este aprovizionată de arterele rectale medii, în timp ce joncţiunea anorectală primeşte sânge de la arterele rectale inferioare.
în interiorul canalului anal, artera rectală superioară merge în jos, pentru a asigura irigaţia în regiunea de deasupra liniei pectineale. Cele două artere rectale inferioare, ramuri ale arterelor pudendale, asigură vascularizatia canalului anal, sub nivelul liniei pectineale.
Inervatia rectului si canalului anal
La fel ca şi restul tractului gastrointestinal, pereţii rectului şi canalului anal sunt inervaţi de terminaţii ale sistemului nervos autonom. Acest sistem nervos din organism lucrează de obicei fără ca noi să fim conştienţi de acest fapt, în sensul asigurării reglării şi controlului funcţiilor interne ale organismului.
Aceşti nervi pot percepe umplerea rectului şi pot determina ulterior un reflex de contracţie a pereţilor rectali, pentru ca astfel să fie împinse materiile fecale către canalul anal, urmat de relaxarea sfincterului anal intern.
Canalul anal, mai precis sfincterul anal extern, are însă şi iner-vaţie din partea sistemului nervos „voluntar”.
Aceşti nervi, care îşi au originea în perechile de nervii spinali (rahidieni) sacraţi a doua, a treia şi a patra, ne permit să contractăm muşchiul sfincterului anal printr-un act de voinţă, controlând astfel umplerea canalului anal şi defecaţia în funcţie de momentul când acestea pot avea loc.
Când rectul este plin, se declanşează reflexul defecaţiei, prin căi medulare. Semnalele sunt trimise către muşchii rectali, pentru a iniţia contracţiile.
