In cursul primului trimestru, unele femei au senzaţia intensă că organismul lor este invadat şi că ele vor pierde controlul. Altele sunt tulburate de modificările aspectului corporal şi sunt îngrijorate că partenerul lor nu le va mai găsi atrăgătoare. Multe dintre aceste temeri sunt declanşate de poveştile „din bătrâni”, care de fapt nu mai au legătură cu realitatea actuală.
Multe dintre femei îşi ascund sarcina în primele trei luni. Asta pentru că sarcina nu era planificată, pentru că nu doresc să afle familia, prietenii sau colegii de serviciu, sau pentru că sunt îngrijorate să nu piardă sarcina.
Astfel că, adeseori, femeile aflate la începutul perioadei de sarcină trebuie să îşi desfăşoare în mod normal activităţile de zi cu zi, inclusiv mersul la serviciu când se simt epuizate şi le este greaţă.
Numeroase femei au o senzaţie de oboseală in cursul sarcinii. Aceasta poate fi exacerbată în cazul in care au deja copii care necesită atenţie permanentă.
O femeie aflată la prima sarcină, va manifesta fără îndoială o oarecare anxietate faţă de momentul naşterii. Aceasta se poate datora fricii de durere sau de necunoscut.
Femeile însărcinate care au deja copii, pot constata că îngrijirea lor se dovedeşte a fi foarte obositoare în decursul acestui prim trimestru de sarcină.
Majoritatea avorturilor spontane survin în primele 12 săptămâni de sarcină. Pierderea sarcinii poate fi o experienţă devastatoare pentru un cuplu, care suferă pentru copilul pe care nu îl vor mai avea şi pentru ei ca părinţi.
Sarcinile neplanificate sunt frecvent întâlnite, reprezentând cam o treime din numărultotal de sarcini. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în România, în anii 1990 s-a înregistrat o creştere explozivă a numărului de avorturi,
acesta depăşindu-l, la începutul anilor 2000, pe cel al copiilor născuţi vii. începând cu anul 2002, rata avorturilor a scăzut, în 2006 fiind de 735 la 1000 copii născuţi vii.
Sarcinile neplanificate confruntă cuplurile cu o problemă practică pe care trebuie să o rezolve rapid. Chiar cuplurile care ştiu ceea ce îşi doresc pot avea un sentiment de vinovăţie şi teamă privind consecinţele deciziei lor. Avortul rămâne încă un subiect relativ tabu, astfel încât partenerii pot trăi sentimente complexe într-o atmosferă conspirativă sau de dezaprobare.
O femeie care a recurs la un avort poate suferi pentru pierderea ocaziei de a deveni mamă, darşi pentru copil. De asemenea, îşi poate imagina cum ar fi putut fi copilul ei.
Cu toate acestea, pentru multe cupluri, apariţia unei sarcini neplanificate se poate dovedi o binecuvântare mascată, care îi scapă de povara de a hotărî momentul prielnic pentru întemeierea unei familii.
Sarcinile neplanificate sunt frecvente, iar pentru femeile care constată că au rămas însărcinate fără a se aştepta la asta, poate fi greu de acceptat că în corpul lor se dezvoltă o nouă viaţă.
De cele mai multe ori, partenerul de sex masculin este practic uitat în cursul primului trimestru de sarcină. Viitorii taţi pot necesita o perioadă de obişnuire cu ideea de a deveni părinte. Unii dintre ei pot fi îngrijoraţi că nu vor putea asigura veniturile necesare unei familii mai mari. Alţii nu se mai gândesc la asta, pentru că nu văd ce ar putea face pentru a schimba această situaţie.
Unii bărbaţi trec printr-o serie întreagă de schimbări de ordin fizic, de-a lungul perioadelor de sarcina ale partenerei lor, inclusiv greaţă, arsuri, oboseală, dureri de spate şi creştere în greutate. Se presupune ca acestea iau naştere din conflictele emoţionale implicate de însuşirea rolului de tată.
Nu numai părinţiivortrebuisăse adapteze la perioada de sarcină. Şi bunicii pot avea nevoie de timp pentru a se obişnui cu ideea că vor intra într-o nouă etapă a vieţii lor.
Unii bărbaţi nu se bucură de perspectiva de a deveni taţi. Un viitor tată poate deveni gelos pentru atenţia sporită care i se acordă partenerei sale însărcinate.
