Managementul ambiguităţii sexuale la copil0 Comments

Publicat in:


>

In faţa unui caz de intersexualitate la nou-născut, trebuie luată o decizie în privinţa stabilirii sexului copilului – masculin sau feminin. înainte de a lua această decizie, trebuie luate în consideraţie interesele copilului.
Ambiguitatea sexuală este evi­dentă încă din momentul naşterii la corpul uman. De aceea, managementul adecvat al cazului devine o necesitate ime­diată. Abordarea lipsită de deli­cateţe a unui copil cu ambiguitate sexuală, poate genera probleme de-a lungul întregii vieţi, atât pen­tru copil, cât şi pentru familia sa. De aceea, aceste cazuri trebuie abordate în modul cel mai respon­sabil, cât mai repede după naşte­rea copilului.

Băiat sau fată?

Toţi părinţii vor să ştie sexul copi­lului lor de-abia născut. Dar de câte ori exisă dubii asupra sexu­lui copilului, nu trebuie dat un răspuns imediat. Cu toate aces­tea, este foarte dificil pentru per­sonalul medical să nu facă acest lucru când sunt întrebaţi de către părinţii nerăbdători. Este de înţe­les presiunea care apasă asupra lorîn astfel de cazuri.

Amânarea deciziei

Dificultatea declarării sexului copi­lului la naştere este dată de fap­tul că această decizie este foarte greu de răsturnat ulterior. Şi asta pentru că încă de la o vârstă foarte fragedă, părinţii şi rudele tratează fetiţele şi băieţii în mod foarte dife­rit, în funcţie de sexul lor.
Acest lucru se vede încă de la naştere, când se aleg culori diferite pentru haine – de exemplu, albas­tru pentru băieţi şi roz pentru fete. Mai mult, percepţia copilului asu­pra propriului sex este stabilită deja în jurul vârstei de 18 luni.
Acestea sunt motivele pentru care este mai bine să se amâne luarea unei decizii mai bine cum­pănite, decât să se hotărască în grabă şi fără cântărirea tuturor aspectelor implicate.

Dacă există îndoieli asupra sexului copilului la naştere, personalul medical trebuie să fie precaut. O decizie nepotrivită în acest moment, poate deveni o sursă de probleme ulterioare.

Consecinţe emoţionale

Medicii şi pacienţii trebuie să gân­dească în perspectivă. Şi asta pentru că punerea la îndoială a unor aspecte privind propria identitate a unei per­soane – şi mai ales sexul acesteia -are consecinţe emoţionale majore.

Copilărie

Atunci când ajung la şcoală şi încep să interacţioneze cu alţi copii de ace­eaşi vârstă, copiii cu tulburări de dife­renţiere sexuală pot realiza că nu sunt ca ceilalţi copii. Ei pot de asemenea să devină conştienţi asupra tulburării pe care o manifestă părinţii asupra ambi­guităţii lor sexuale.

Adolescenţă

Adolescenţa reprezintă o etapă impor­tantă în dezvoltarea oricărui individ. La această vârstă se înregistrează frecvent probleme legate de identita­tea sexuală sau imaginea propriei per­soane, care pot fi foarte traumatizante. Pentru copiii cu tulburări de diferenţi­ere sexuală, perioada pubertăţii poate fi şi mai dificilă. în unele cazuri, aceşti copii pot suferi întârzieri ale procesu­lui de maturizare pubertară. Alţii pot prezenta fenomene fizice îngrijoră­toare, ca de exemplu dezvoltarea pilo­zităţii faciale şi a creşterii în dimensi­uni a cli la fete sau dezvolta­rea sânilor (ginecomastie) la băieţi.

In cursul pubertăţii, la băieţii cu tulburări de intersexualitate se poate semnala dezvoltarea sânilor (ginecomastie). Acest fenomen poate genera o stare intensă de anxietate privind propria imagine.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Managementul ambiguităţii sexuale la copil

Lasă un răspuns