>Malformaţiile congenitale ale tractului urinar iau naştere în urma tulburărilor de dezvoltare embrionară. Printre cele mai importante cauze se numără factorii genetici, infecţiile virale fetale, toxinele şi medicamentele.
In cazul în care în cursul dezvoltării embrionare survin malformaţii importante ale rinichiului, acestea împiedică dezvoltarea normală şi duc chiar la deces. Cu toate acestea, feţii cu anomalii minore supravieţuiesc de obicei. Circa 10 la sută din bebeluşi se nasc cu malformaţii potenţial semnificative ale tractului urogenital.
Dezvoltarea rinichilor este un proces deosebit de complicat. El începe cu apariţia unui rinichi primitiv (metanefros], de fiecare parte a zonei pelvine, iar apoi, pe măsura dezvoltării porţiunii inferioare a fătului, acesta ascensio-nează în pelvis şi se roteşte către poziţia finală.
Un stimul important al dezvoltării ulterioare a metanefrosului îl constituie fuzionarea sa cu mugurii ureterali, care dau naştere tubi-lor colectori ai urinei.
Două dintre problemele frecvent întâlnite sunt reprezentate de tulburările survenite în rotaţia sau ascensiunea rinichilor. De asemenea, dacă cei doi rinichi primitivi fuzionează accidental într-unui din momentele vieţii fetale, poate rezulta un rinichi unic, de mari dimensiuni.
Malformaţiile renale au trei caracteristici principale:
■ Problemele pot fi unilaterale, sau pot surveni bilateral, în mod simultan.
■ Apariţia unei malformaţii congenitale renale în cursul dezvoltării embrionare este însoţită adeseori şi de alte anomalii.
■ Unele malformaţii pot fi asimp-tomatice; poate fi nevoie de un alt factor supraadăugat, ca de exemplu o infecţie, care să evidenţieze o anumită anomalie. Unele dintre malformaţiile mai grave determină instalarea insuficienţei renale încă de la naştere, sau la puţin timp după aceea.
Dezvoltarea fetală a rinichilor
In organismul fetal, rinichii iau naştere din organele primitive aflate in regiunea pelvină. Pe măsură ce fătul creşte, acestea migrează în sens ascendent.
Anomaliile de poziţie ale rinichiului nu pot fi corectate şi includ:
■ Rinichiul pelvin – rinichiul nu reuşeşte să se ridice în abdomen în cursul dezvoltării fetale şi rămâne nerotat în pelvis (bazin). Cele mai multe cazuri de rinichi pelvin sunt asimptomatice.
■ Rinichii fuzionaţi – fuzionarea metanefrosului de pe ambele părţi poate avea diverse rezultate; cel mai frecvent se întâlneşte „rinichiul în potcoavă”. Acest rinichi fuzionat urcă din pelvis, la fel cum se întâmplă în cazul rinichilor normali.
■ Rinichiul pelvin unic – uneori rinichiul fuzionat pelvin se găseşte sub forma unei mase de dimensiuni
mari situate în pelvis. Acest tip de rinichi este rareori simptomatic.
■ Ectopia renală încrucişată -fuzionarea metanefrosului de pe ambele părţi rezultă într-un rinichi combinat care urcă din pelvis, dar trece de partea opusă, fie stângă, fie dreaptă.
■ Rinichiul toracic – rinichiul este situat în torace. Acest fapt este determinat de lipsa formării dia-fragmului (organul musculofibros care separă toracele de abdomen). Această anomalie este foarte rară. Repararea chirurgicală a acestui defect este complexă.
■ Agenezia – când lipseşte zona embrionară din care se formează rinichii şi aparatul genital. Agenezia renală bilaterală (care afectează ambii rinichi) duce la moartea fătului.
Această urografie intravenoasă evidenţiază existenţa unui rinichi pelvin (încercuit în imagine). Anomalia apare când nu se realizează ascensiunea rinichiului în abdomen, aşa cum se întâmplă în mod normal.