Malformaţiile congenitale ale tractului urinar0 Comments

Publicat in:


>Malformaţiile congenitale ale tractului urinar iau naştere în urma tulburărilor de dezvoltare embrionară. Printre cele mai importante cauze se numără factorii genetici, infecţiile virale fetale, toxinele şi medicamentele.

In cazul în care în cursul dezvoltă­rii embrionare survin malformaţii importante ale rinichiului, acestea împiedică dezvoltarea normală şi duc chiar la deces. Cu toate aces­tea, feţii cu anomalii minore supra­vieţuiesc de obicei. Circa 10 la sută din bebeluşi se nasc cu malforma­ţii potenţial semnificative ale trac­tului urogenital.

DEZVOLTAREA RINICHILOR

Dezvoltarea rinichilor este un proces deosebit de complicat. El începe cu apariţia unui rinichi primitiv (metanefros], de fiecare parte a zonei pelvine, iar apoi, pe măsura dezvoltării porţiunii infe­rioare a fătului, acesta ascensio-nează în pelvis şi se roteşte către poziţia finală.
Un stimul important al dezvol­tării ulterioare a metanefrosului îl constituie fuzionarea sa cu mugu­rii ureterali, care dau naştere tubi-lor colectori ai urinei.
Două dintre problemele frecvent întâlnite sunt reprezentate de tulbu­rările survenite în rotaţia sau ascen­siunea rinichilor. De asemenea, dacă cei doi rinichi primitivi fuzionează accidental într-unui din momentele vieţii fetale, poate rezulta un rinichi unic, de mari dimensiuni.

CARACTERISTICILE MALFORMAŢIILOR RENALE

Malformaţiile renale au trei carac­teristici principale:
■ Problemele pot fi unilaterale, sau pot surveni bilateral, în mod simultan.
■ Apariţia unei malformaţii con­genitale renale în cursul dezvoltă­rii embrionare este însoţită adese­ori şi de alte anomalii.
■ Unele malformaţii pot fi asimp-tomatice; poate fi nevoie de un alt factor supraadăugat, ca de exem­plu o infecţie, care să evidenţieze o anumită anomalie. Unele din­tre malformaţiile mai grave deter­mină instalarea insuficienţei renale încă de la naştere, sau la puţin timp după aceea.

Dezvoltarea fetală a rinichilor
 
In organismul fetal, rinichii iau naştere din organele primitive aflate in regiunea pelvină. Pe măsură ce fătul creşte, acestea migrează în sens ascendent.

Anomaliile de poziţie ale rinichiului

Anomaliile de poziţie ale rinichiului nu pot fi corectate şi includ:
■ Rinichiul pelvin – rinichiul nu reu­şeşte să se ridice în abdomen în cursul dezvoltării fetale şi rămâne nerotat în pelvis (bazin). Cele mai multe cazuri de rinichi pelvin sunt asimptomatice.
■ Rinichii fuzionaţi – fuzionarea metanefrosului de pe ambele părţi poate avea diverse rezultate; cel mai frecvent se întâlneşte „rinichiul în potcoavă”. Acest rinichi fuzionat urcă din pelvis, la fel cum se întâm­plă în cazul rinichilor normali.
■ Rinichiul pelvin unic – uneori rini­chiul fuzionat pelvin se găseşte sub forma unei mase de dimensiuni
mari situate în pelvis. Acest tip de rinichi este rareori simptomatic.
■ Ectopia renală încrucişată -fuzionarea metanefrosului de pe ambele părţi rezultă într-un rinichi combinat care urcă din pelvis, dar trece de partea opusă, fie stângă, fie dreaptă.
■ Rinichiul toracic – rinichiul este situat în torace. Acest fapt este determinat de lipsa formării dia-fragmului (organul musculofibros care separă toracele de abdomen). Această anomalie este foarte rară. Repararea chirurgicală a acestui defect este complexă.
■ Agenezia – când lipseşte zona embrionară din care se formează rinichii şi aparatul genital. Age­nezia renală bilaterală (care afec­tează ambii rinichi) duce la moar­tea fătului.

Această urografie intravenoasă evidenţiază existenţa unui rinichi pelvin (încercuit în imagine). Anomalia apare când nu se realizează ascensiunea rinichiului în abdomen, aşa cum se întâmplă în mod normal.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Malformaţiile congenitale ale tractului urinar

Lasă un răspuns