>Jejunul şi ileonul formează împreună partea cea mai lungă a intestinului subţire. Spre deosebire de duoden, jejunul şi ileonul se pot mişca în abdomen.
Jejunul şi ileonul reprezintă partea cea mai lungă a intestinului subţire. Ele sunt înconjurate şi susţinute de o cută a peritoneului – mezenterul – ce le permite să se mişte în interiorul cavităţii abdominale. Mezenterul are o lungime de 15 cm.
Jejunul şi ileonul primesc sânge arterial de la 15-18 ramuri ale arterei mexenterice superioare. Aceste ramuri se anastomozează [se unesc) formând arcuri, numite arcade arteriale. Din arcadele arteriale ies artere drepte pentru a aproviziona toate zonele intestinului subţire. Sângele venos de la nivelul jejunului şi ileonului se varsă în vena mezenterică superioară. Această venă se găseşte de-a lungul arterei mezenterice superioare şi se varsă în sistemul venos port al ficatului.
Grăsimea este absorbită din interiorul intestinului subţire în vase limfatice specializate, capilare limfatice numite şi lacteale, ce se găsesc în interiorul mucoasei. Lichidul limfatic lăptos produs prin absorbţia la aceset nivel intră în pelxurile limfatice (reţele de vase limfatice) în interiorul pereţilor intestinali. Lichidul este transportat apoi către ganglioni speciali, numiţi ganglioni limfatici mezenterici.
Diferenţa dintre jejun şi ileon
Există multe diferenţe structurale între jejun şi ileon. Diferenţele ţin de:
■ Plici – pereţii jejunului au culoare roşie mai intensă şi sunt mai groşi decât cei ai ileonului; grosimea este datorată prezenţei unui număr mare de plici. Aceste plici ajută mucoasa jejunului să absoarbă nutrienţii prin creşterea suprafeţei de contact şi prin încetinirea trecerii conţinutului prin lumenul jejunal.
■ Mezenter – arcadele arteriale ale jejunului sunt formate din câteva bucle largi, cetrimit numai rareori ramuri drepte către peretele intestinal, în timp ce cele de la nivelul ileonului au multe bucle mici, din care pornesc numeroase ramificaţii drepte.
■ Depozitele de grăsime – jejunul are mai puţină grăsime situată în apropierea inserţiei mez-enterului decât ileonul, care are o cantitate mai mare de ţesut gras distribuită în jurul mezenterului.
■ Ţesutul limfatic – ileonul distal are mai multe zone de ţesut limfatic (numite plăci Peyer), în timp ce jejunul are numai câţiva ganglioni limfatici singulari.
Există un număr de diferenţe de structură între jejun şi ileon. Tranziţia dintre jejun şi ileon se face gradat.
