Un simt ce tine de experienta si de memorie
Simtul mirosului sau olfactia este simtul care percepe mirosurile prezente in aer, cum ar fi cele ale alimentelor. Transmisa prin fibrele nervului olfactiv, fiecare perceptie este analizata si identificata de catre creier. Foarte variabila, in functie de fiecare individ in parte, acuitatea olfactiva umana este inferioara celei a multor animale.
Functionare
Prin respiratie, creierul primeste o multitudine de informatii olfactive. Acesta nu poate insa reactiona la toate mirosurile in acelasi timp.
Celulele olfactive reactioneaza, in principal, la schimbarile determinate de stimularile chimice si numai incepand cu un anumit nivel (aceasta reprezinta pragul perceptiei olfactive). In ceea ce priveste creierul, acesta selectioneaza informatiile si adapteaza reactia in functie de datele stocate in memorie.
– Parfumurile sunt menite sa atraga, sa seduca.
Anumite mirosuri au un rol echivalent : acestea au influenta asupra comportamentului nostru. Este cazul feromonilor – hormoni sexuali, sau de aparare – continuti in transpiratie si in alte secretii eliminate de corpul uman . Acesti feromoni provoaca anumite reactii – atractie sexuala, agresivitate – de care nu suntem intodeauna constienti.
– Alte mirosuri amintesc de anumite situatii particulare ( de exemplu, parfumul unei bunici, aburul sarmalelor de Craciun.
– Anumite emanatii neobisnuite, potential periculoase, pot fi detectate si pot induce o „alerta”. Scopul este acela de a ne determina sa adulmecam, in vederea maririi concentratiei de molecule odorante la nivelul celulelor olfactive.
Partea creierului care analizeaza mesajele care provin de la celulele olfactive este strans legata de sistemul limbic, acea parte a creierului care analizeaza emotiile, dispozitia si memoria. Ea se numeste creier primitiv, sau creier olfactiv. Aceasta relatie explica de ce mirosurile sunt impregnate de o puternica semnificatie emotionala. Functia olfactiva scade, in mod natural, odata cu varsta.Ea poate, de asemenea, sa fie alterata accidental, prin expunerea la substante odorante toxice.
– Influenta mirosului asupra comportamentului alimentar
Gustul alimentelor depinde de senzatia gustativa, dar si de simtul mirosului. Aceste doua simturi sunt in legatura cu partile creierului implicate in nevoile fiziologice elementare (foame, sete, satietate).
Simtul gustului ar fi mai putin eficient fara ajutorul simtului mirosului. De altfel, identificarea unui aliment nu este posibila atunci cand suntem raciti. La fel, un anumit fel de macare are un gust modificat atunci cand ne acoperim nasul in timp ce mancam (moleculele odorante nu ating zona olfactiva suficient de repede pentru a putea aprecia mirosul). Astfel se pierde notiunea de placere legata de degustare.
Stimularea celulelor olfactive dezvaluie senzatii legate de placere si determina actiunea. De exemplu, atunci cand simtim mirosul de paine prajita dimineata, ni se face pofta si ne determina sa ne ridicam din pat. Din aceste motive, din ce in ce mai multe firme dezvolta o strategie senzoriala in vederea atragerii clientilor.
Prin acelasi mecanism, simtul mirosului participa la evocarea unor imagini menstruale negative, care duc la dezgust, sau chiar la voma sau refuzul de a manca.
– Tabacismul si simtul mirosului
Tabagismul determina scaderea acuitatii simtului mirosului. Sevrajul este dificil, dar este insotit de un avantaj care trebuie sa incite la perseverenta: recuperarea progresiva a acestui simt in cativa ani (intre sapte si opt). Acest fenomen este posibil datorita unei proprietati singulare a celulelor olfactive: acestea sunt singurele celule nervoase care au posibilitatea de a se reinnoi constant (durata lor de viata este de aproximativ sase saptamani).
In cazul aparitiei unui cancer la un fumator, simtul mirosului este adesea modificat din cauza tumorii („sindromul paraneoplazic”, ce evolueaza paralel cu cancerul) sau a tratamentului. Adesea, bolnavul renunta la fumat din acest motiv.
