Functia principala a acestei centuri osoase foarte puternice – bazinul corpului uman – este aceea de a adaposti si de a proteja organele digestive, organele de reproducere si aparatul urinar.
Fiecare dintre cele doua oase principale ale sale, oasele iliace, face legatura cu baza coloanei vertebrale, care se termina prin vertebre sudate.
Bazinul este mai lat la femei decat la barbati, pentru a putea adaposti fatul in timpul sarcinii.
Oasele bazinului
Oasele iliace sau coxale
Situate in fiecare parte a coloanei vertebrale, oasele iliace sunt formate, prin sudarea la adolescenta a trei oase (ilion, ischion si pubis). Fiecare os coxal prezinta o parte inferioara, in care se afla un orificiu larg, orificiul ischio-pubian, care este locul prin care trec vasele sanguine si nervii dinspre cavitatea abdominala spre partea interna superioara a coapselor.
Osul ilion
Osul ilion, punctul de intersectie a numerosi muschi, formeaza aripa mare, proeminenta, la nivelul soldului, creasta iliaca.
Osul ischium
Osul ischium sau ischion. Partea sa inferioara, numita tuberozitate, este osul pe care ne asezam.
Pubisul
Pubisul permite unirea celor doau oase iliace prin intermediul unui menisc (un fibrocartilaj). La jonctiunea dintre osul iliac, ischion si pubis se afla cavitatea cotiloida, sau acetabulum, care adaposteste capul femural. Luxatia congenitala a soldului este cauzata de o malformatie a acestei articulatii. Oasele coxale sunt unite in partea anterioara prin sinfiza pubiana, un disc cartilaginos care are o posibilitate redusa de miscare (cativa milimetri).
Osul sacrum
Format din cinci vertebre sacrale sudate, care foarmeaza o creasta sacrala pe partea sa posterioara, acesta are forma unei piramide al carei varf se numeste apex. Acesta este legat, in partea din spate, de osul iliac prin cele doua articulatii sacroiliace pentru a forma bazinul osos. Osul sacru este mai mare la femeie decat la barbat si formeaza, impreuna cu osul coxal, centura pelviana.
Coccisul
Acest os mic situat la capatul coloanei vertebrale, sub osul sacrum, poate contine pana la 5 vertebre sudate (sau 4 la anumiti indivizi). Impreuna cu osul sacrum, el constituie elementul central al bazinului.
Vascularizatia
Organele si tesuturile bazinului sunt vascularizate prin intermediul arterei iliace comune, formata prin impartirea in doua a aortei abdominale la nivelul celei de a patra vertebre lombare, si al celor doua artere iliace interne (cele mai mici ramuri ale precedentei), care aduc sange oxigenat in membrele inferioare si in bazin. Acestea din urma se impart apoi, la randul lor, pentru a da nastere celor doua grupe de artere:
Prima cuprinde artera iliolombara, artera gluteala superioara si numeroase ramuri arteriale destinate muschilor soldului.
A doua este formata din artera gluteala inferioara, artera obturatoare, artera rusinoasa interna si din ramuri destinate orgenelor pelviene. Artera ilianca externa si vena ilianca externa parasesc bazinul trecand de-a lungul femurului.
Inervatia
Ca si nervul femural, nervul sciatic, cel mai voluminos din organism, traverseaza portiunea ingusta dinn partea inferioara a bazinului spre membrul inferior.
Planseul pelvian
Un strat de muschi formeaza plaseul pelvian.
Acesti muschi, care inconjoara uretra, vaginul si rectul, si dintre care unii participa la defecatie si la mictiune, permit, impreuna cu sfincterii, controlarea acestor orificii. In cazul in care plaseul pelvian este prea fragil, uretra poate cobora in timpul efortului, ceea ce duce la pierderi necontrolate de urina.
Muschii ridicatori anali si coccigieni, situati la baza bazinului, constituie diafragma (membrana musculo-membranoasa) pelviana.
Mai jos, diafragma urogenitala, membrana perineala solida, este formata din muschiul transvers profund al perineului si din sfincterul uretral.
In sfarsit, cavitatea pelviana este invelita cu o membrana seroasa continua (formata dintr-un strat simplu de celule epiteliale), peritoneul, care contribuie la mentinerea vezicii la locul sau prin acoperirea partii sale superioare.
Organele de reproducere feminine (ovarele, trompele lui Fallope si uterul) sunt, de asemenea, fixate in cutele peritoneului, care le impiedica sa se indrepte spre bazin.
