Simptomele anxietatii
Anxietatea reprezintă o reacţie normală în situaţiile ameninţătoare. Cu toate acestea, dacă persistă în mod nejustificat, devine o tulburare patologica, necesitând tratament.
Anxietatea poate îmbrăca diferite forme clinice, după cu urmează:
■ Anxietatea generalizată – pacienţii prezintă stări de anxietate cronice sau intermitente, în ciuda absenţei unui factor evident care să o declanşeze;
■ Atacurile de panică (sindromul de hiperventilaţie) – pacienţii prezintă stări intermitente de teamă inexplicabilă;
■ Anxietatea situaţională – pacienţii prezintă stări copleşitoare, dar nejustificate de frică (fobii), care pot precipita atacurile de panică şi depresia manifestă. Printre acestea se numără teama de aîntâlni oameni [sociofobia], de spaţii publice sau deschise (agorafobia) şi de animale (fobii animale);
■ Ipohondria – pacienţii sunt speriaţi de tot felul de boli, chiar dacă sunt sănătoşi.
CAND APAR ACESTE STARI?
Anxietatea constituie adeseori o caracteristică a unor boli psihice, ca de exemplu:
- Depresia;
- Stresul posttraumatic;
- Tulburările obsesiv-compulsive.
- Poate surveni şi în afecţiuni fizice, cum ar fi tireotoxicoza (hiperfuncţia tiroidiană) şi la întreruperea consumului de alcool sau tranchilizante (sevraj).
TULBURARILE ANXIOASE
Pacienţii care prezintă stări de anxietate sunt de obicei:
■ Tensionaţi şi hiperactivi – pot fi incapabili să se concentreze;
■ Palizi;
■ Transpiraţi.
Pacienţii pot simţi nevoia de a urina sau defeca anormal de des. Mulţi dintre ei pot avea sentimente de:
■ Pericol/catastrofă iminentă – pot prezenta palpitaţii;
■ Sufocare;
■ Depersonalizare, de a nu fi ei înşişi;
■ Pierderea apetitului şi dificultăţi de inducţie a somnului (adormire).
Pacienţii care suferă de anxietate severă sau cronică au nevoie de tratament medicamentos. Tulburările anxioase pot îmbrăca numeroase forme, inclusiv atacuri de panică şi fobii.
Cauze si incidenţă
Uneori, dar nu întotdeauna, anxietatea reprezintă o reacţie exagerată la anumite situaţii de viaţă. Unele persoane par să prezinte o predispoziţie genetică pentru aceste tulburări, dar există şi o serie de factori de risc:
– Copilărie dificilă;
– Deprivare parentală;
– Grad redus de educaţie;
– Abuzuri în copilărie;
– Disfuncţii ale mediatorilor chimici care transmit mesajele la creier (neurotransmiţători).
INCIDENŢĂ
Tulburările anxioase sunt foarte frecvente, reprezentând până la jumătate din toate afecţiunile mentale existente într-o comunitate. Ele pot afecta persoanele de orice vârstă, începând chiar din cursul copilăriei. Femeile par să fie mai afectate decât bărbaţii, dar cifrele exacte sunt greu de stabilit, deoarece mulţi dintre pacienţi, mai ales cei de sex masculin, nu solicită ajutor medical.
Copiii care suferă de atacuri de panică pot fi palizi, letargici şi obosiţi. Ei pot prezenta şi tulburări de somn, generatoare de iritabilitate.
Cel puţin 10 la sută din populaţie va avea un atac de panică la un moment dat al vieţii lor, iar într-o perioadă de mai multe luni sau ani, mai mult de trei la sută vor prezenta atacuri repetate. Grupa de vârstă cea mai afectată este cea cuprinsă între 25-44 de ani.
Circa unul din 200 de bărbaţi şi două până la trei din 100 de femei, suferă de forme severe de socio-fobie.
Femeile par să sufere mai frecvent de atacuri de panică decât bărbaţii. Astfel de atacuri includ şi sociofobia, în care pacienţii se izolează de restul oamenilor.
Un articol incomplet.