Antibioticele sunt medicamente prescrise pentru a lupta impotriva infectiilor bacteriene. Acestea actioneaza in doua moduri, prin impiedicarea inmultirii acestora in organism. Acestea au revolutionat tratarea anumitor boli grave si, adesea, mortale dar germenii tind, in prezent, sa reziste la tratamentul cu antibiotice.
Istoric – Penicilina
Descoperirea primului antibiotic, in anul 1928, este atribuita cercetatorului scotian, Alexander Fleming (1881 – 1955). Intors in laboratorul sau, dupa o lunga absenta, el a constat ca o cultura de bacterii (stafilococi aurii), pe care o realizase intr-o cutie Petri (cutie transparenta utilizata de catre biologi), fusese contaminata de o ciuperca microscopica (sau mucegai), Penicillium notatum. Acesta oprise cresterea stafilococilor.
El a tras astfel concluzia ca acest mucegai producea antibiotice naturale, dar au fost necesari cativa ani pana cand substanta bactericida, botezata penicilina, sa poata fi izolata, iar fabricarea ei la scara industriala, incepand cu anii 1940, sa devinam posibila.
Era antibioticelor
Dezvoltarea altor antibiotice a revolutionat medicina de dupa razboi, prin vindecarea unor boli mortale, cum ar fi tuberculoza, difteria sau tetanosul. In prezent exista sute de molecule antibiotice.
Clasificarea antibioticelor
Grupate in functie de structura loc chimica, antibioticele formeaza aproximativ cincisprezece familii:
Familii de antibiotice:
- aminoglicozidele (streptomicina…),
- betalactaminele (penicilinele, cefalosporinele…),
- ciclinele (tetraciclinele…),
- macrolidele (eritromicins…),
- sulfamidele,
- chinolonele si fenicolii.
O persoana alergica la o molecula trebuie, deci, sa le evite pe toate cele care apartin aceleiasi familii.
Modul de actionare
Acestea actioneaza fie prin inhibarea cresterii si a reproducerii bacteriilor (antibioticele bacteriostatice), fie prin distrugerea lor (antibioticele bactericide), actionand asupra:
- peretelui, care inveleste si protejeaza celulele bacteriene, prin impiedicarea dezvoltarii lor.
- membranei citoplasmatice, situata sub perete, prin alternarea si impiedicarea sintezei acesteia.
- ADN -ului bacteriei, prin impiedicarea replicarii acestuia.
- sintezei proteinelor, indispensabile functionarii oricarui organism.
Administrare
Antibioticele pot fi luate pe cale orala, aplicate local (pe piele, in ochi, pe mucoase..) sau injectate intravenos, pentru a obtine un efect rapid si intens.
Fiecare antibiotic trebuie sa faca obiectul unei retete medicale, deoarece posologia s durata tratamentului corespund mecanismului de actiune al antibioticului respectiv si sensibilitatii bacteriei vizate: anumite molecule antibiotice sunt eficiente in timp (reteta de lunga durata in vederea mentinerii unei concentratii suficiente), in timp ce altele au o concentratie puternica si sunt administrate pe termen scurt (uneori chiar o singura doza).
Contraindicatii
Acestea sunt, in majoritatea cazurilor legate de:
- antecedente de alergie la un antibiotic din aceeasi familie,
- sarcina sau alatare ( pentru tetracicline),
- influenta hepatica sau renala,
- tratamentul cu anumite medicamente.
Fiecare antibiotic are propriile sale efecte secundare, toxice sau alergice, legate de interactiunile medicamentoase sau de un dezechilibru al florei intestinale care favorizeaza infectiile micotice.
Limite
Anumite bacterii devin rezistente la antibiotice. Doua mecanisme explica acest proces:
Selectia naturala
Printr-un fenomen de mutatie genetica aleatorie, un procent dintre bacterii devin capabile sa reziste la agresiunea din partea unui antibiotic, iar acesta continua sa le distruga pe altele. In timpul administrarii unui tratament, bacteriile dotate cu gena de rezistenta se inmultesc, dand nastere la germeni la fel de rezistenti, in timp ce bacteriile care au ramas vulnerabile la tratament dispar.
Transferul de gene
Celalalt mecanism este legat de capacitatea bacteriilor de a schimba informatii genetice prin intermediul uneia dintre moleculele lor, numita plasmida. Astfel, nu numai ca o gena de rezistenta poate fi transmisa altor germini, din aceeasi specie sau nu, dar o singura bacterie poate fi purtatoare de mai multe gene de rezistenta.
Folosirea excesiva a antibioticelor, nerespectarea retetelor si absorbtia prin intermediul animalelor de crescatorie favorizeaza rezistenta bacteriana. Astfel,stafilococul auriu, adesea implicat in infectiile nozocomiale, este una dintre bacteriile cele mai rezistente la antibiotice.
